Da, scriu din an în paște (hă hă), get over it. Și scriu (iarăși) pe temă politică pentru că de alte teme mi s-a cam luat în ultima vreme.

Subiectul săptămânii este noul partid lansat de Cioloș. Sincer mă așteptam speram ca măcar ăștia din bula de centru-dreapta, dezamăgiți pe undeva de prestația USR-ului și lămuriți cam ce poate pielea PNL-ului să se bucure ca niște copii la apariția unei alternative. Mai ales când din alternativa asta face parte și Vlad Voiculescu. Reacțiile în schimb au fost dezamăgitoare. De la glumițe legate de sigla cu “+” și comentarii lăsate de români care încă așteaptă un Făt Frumos călare pe un cal alb care să muncească în locul lor pe bani mulți până la niște analize absolut stranii făcute de oameni de la care aveam efectiv mai multe așteptări.

O să încerc să iau pe rând punctele importante atinse de alții (alea care merită luate în seamă) și să le comentez nițel eu, un neica-nimeni, fără a fi “jurnalist” sau altceva.

• Este mult prea puțin, mult prea târziu.

Sau s-ar putea să fie exact momentul potrivit. Asta rămâne de văzut, mai avem timp până la europarlamentare, pe care eu, din punctul meu de vedere, nu le văd ca o miză foarte importantă pentru viitorul țării, prefer ca un eventual nou partid să ajungă să fie o forță redutabilă la următoarele locale/parlamentare. Hai să ne uităm un pic la context. A trecut un an și un pic de când PSD sub conducerea lui Dragnea au ajuns la guvernare cu un scor zdrobitor scos la parlamentare. Practic nu a existat opoziție pentru ei. Suntem în momentul în care devine din ce în ce mai clar cu fiecare zi care trece faptul că ne îndreptăm spre un dezastru. Eu zic că e momentul potrivit să apară un partid de opoziție care să înceapă să arate cu degetul problemele propunând soluții. Dacă se întâmpla asta acum un an, propaganda PSD îl termina rapid. Amintiți-vă “guvernul zero” și altele asemenea. Acum nu prea mai au curaj să pomenească “guvernul zero” nu de alta da’ prin comparație pică extrem de prost în condițiile în care au mai și schimbat nefaultați vreo 3 prim-miniștri.

Prin urmare eu zic să așteptăm să vedem dacă e prea târziu și pentru ce e prea târziu. Poate ardeleanul o dată pus pe treabă va munci cu spor.

Aici mi-am adus aminte și de emisiunea de ieri a lui Moise Guran care l-a avut ca invitat pe Teodor Tiță. Unde Guran a adus aminte publicului că în timp ce era premier Cioloș a promis că nu va intra în politică ca să candideze în 2016. Și s-a ținut omul de promisiune. Moment în care Tiță a adus un contra-argument absolut imbecil. A comparat promisiunea lui Cioloș cu aia făcută de Băsescu la suspendarea din funcție și a argumentat că “uite, și-a încălcat promisiunea și nu s-a întâmplat nimic”. O promisiune încălcată a lui Băsescu (ce-i drept, una stupidă) care s-a adăugat la multele alte greșeli făcute și care au adus azi România în situația de-a nu mai avea nici un partid credibil ca alternativă la PSD. Nu, parcă n-aș vrea să îl văd pe Cioloș începându-și viața politică cu o promisiune încălcată. Mai bine așa și mă așteptam la mai mult de la Teodor Tiță.

• De ce nu s-a înscris Cioloș în PNL/USR ? / De ce divizează și mai mult partidele de dreapta.

Apăi nu știu voi da’ eu nu mai găsesc PNL-ul acceptabil de când fură supt PSD și după aia nici penis n-au supt nici gura nu le miroase. Să ne amintim cum au dat-o de gard la locale când au insistat ca Nicușor Dan să renunțe în favoarea unuia din ăia coișpe pe care i-au înșirat pe rând ca sa candideze la primăria capitalei. Și apoi să ne amintim cum l-au scos de la naftalină pe Leon Dănăilă și l-au fluturat pe post de drapel deși omu’ e cu vreo 2-3 doage sărite și cumva blocat încă în anii ’60. Ăsta fiind practic locomotiva partidului lor la parlamentare, suflul nou adus în partid, pentru că de restul din PNL sunt sătui chiar și restul din PNL.

Pe partea cealaltă USR promitea. Promite în continuare și este foarte posibil să promită multă vreme de-acum înainte. S-a născut talent și cel puțin până acum pare c-o să moară speranță. Și asta în principal din cauza faptului că USR nu are o direcție unitară, nu au un lider clar și par mai mult o gașcă de tipi inteligenți dar orgolioși, fiecare cu agenda proprie. Ar fi excelent dacă românii ar vota oamenii nu partidele dar din păcate lucrurile nu stau așa la noi. De altfel există suficiente momente în care chiar noi ăștia din bula asta luăm la mișto USR-ul (uneori pe bună dreptate). Și atunci de ce s-ar înscrie în USR ca să fie folosit sau tras pe linie moartă în loc să facă un partid nou care să atragă și să convingă cât mai mulți din ăia nehotărâți chiar și de apariția USR.

La urma urmei nu exclude nimeni o alianță după alegeri.

• Nu are echipă/Are o echipă firavă./Tot partidul se bazează doar pe imaginea lui Cioloș.

Din nou, amintiți-vă cam ce vrea alegătorul român. Vrea imaginea cât mai imaculată a unui om providențial care să conducă un partid și vor vota acel partid. Suntem cam ca rușii la aspectul ăsta, am vrea și noi un Putin da’ nițel mai european. Așa că nu este neaparat un lucru rău că Cioloș va trage partidul după el în perioada imediat următoare. USR nu a avut parte de un lider carismatic și de aia se învârt ca găina fără cap. Dan Barna o fi un om inteligent da’ pentru publicul larg este un ilustru necunoscut iar Nicușor Dan avea carisma unui procesor x86. Un partid are nevoie de un lider carismatic ca să poată atrage susținătorii.

Și parte din ce e interesant la partidul lui Cioloș este fix chestia asta. Chemarea la “treabă” a celor care ar vrea să facă ceva și nu știu exact ce și cum.  Dacă își joacă bine cărțile au șanse să-și facă o echipă decentă. Decât să văd niște figuri dubioase în jurul lui Cioloș mai bine așa. Apropos, nu știu dacă ați avut curiozitatea, dar la formularul de înscriere în partid vă cer link către contul de facebook și cel de linkedin.

• Nu are doctrină/platformă.

Aici răspunde excelent chiar Cioloș într-un drept la replică pe site-ul lui Moise Guran.

În rest puteți vedea singuri pe interneți argumentele românului simplu :

“sunt sătul de politicienii care apar, n-o să mai votez pe niciunul” – românul care nu pricepe un adevăr dureros de simplu și anume că dacă își va ține curul în casă nu înseamnă că nu vor mai exista politicieni ci vor fi votați ăia care reușeșc să-și mobilizeze electoratul.

“făceți-vă partide și mai multe ca să ne jefuiți mai bine poporul ăsta sărac” – românul care crede că e jefuit de alții în timp ce el dă șpagă inclusiv când e prins că încalcă regulile de circulație.

“își fac securiștii partid” – românul cu ochi albaștri care-a învățat că e mai bine să strigi primul “hoțu” ca să nu fii bănuit

“Soroș își face partid” – același român cu ochi albaștri da’ de data asta deghizat cu ochelari fumurii pe nas.

Plm, nici nu știu dacă să fiu optimist sau, în condițiile date (alea în care inclusiv jurnaliștii de la care mai aveam o urmă de speranță au pus tunu’ pe Cioloș), să zic că nu mai avem nici o șansă. Nu de alta da’ există o diferența esențială de viziune între PSD și Cioloș. PSD promite râuri de lapte și miere și câini cu covrigi în coadă (îi promite de 27 de ani încoace) iar Cioloș ar vrea să punem osul la muncă să avem din ce să aducem o pâine câștigată cinstit pe masă.  Vă las pe voi să vă imaginați ce vor vota românii.