Omul și bila

metal_spheresVineri după-amiază plecam din Brașov spre București după o săptămână de training. Ca de obicei, partea mea de drum era relativ liberă și se mergea binișor. Pentru că deh, avantajele de-a pleca duminică din București spre Brașov și vineri înapoi spre casă, spre deosebire de majoritatea celor care pleacă spre un weekend de relaxare vinerea din București și se întorc duminica din Brașov/Valea Prahovei.

În Sinaia întotdeauna am de ales între a merge pe centură (cu dezavantajul de-a sta la o coadă la intrarea pe DN în capătul celălalt al orașului) sau de a merge prin centru. Am ales de data asta varianta de a merge prin centru bazându-mă pe vremea mohorâtă (deci pe lipsa turiștilor de prin Sinaia) și pe faptul ca traficul pe centură părea destul de aglomerat. Și am avut dreptate, Sinaia era cam pustie.

Cine a vizitat în ultima vreme Sinaia a observat că pe trotuarele proaspăt aranjate s-au montat bile din alea mari metalice care împiedică urcarea mașinilor pe trotuare. Și prin zona centrului sunt suficiente, încep să apară de undeva de prin zona Casino-ului din Sinaia.

Eh, în contextul ăsta descris până acum am avut ocazia să văd un moment unic pentru mine.

Într-o după-amiază mohorâtă de decembrie, undeva prin Sinaia, pe marginea unui trotuar curat și fără nici un alt suflet prin jur, un om lustruia temeinic, cu mișcări viguroase o bilă mare metalică montată pe trotuar. Era cea mai lucioasă bilă montată pe trotuar din toate bilele văzute ulterior prin Sinaia. Cel mai probabil omul își trata bila montată în fața casei ca pe bilele proprii și personale și fiind un bun gospodar o pregătea de weekend.

Leave a Reply

Next ArticleLa școală cu drujba