Am avut anul ăsta un Crăciun deosebit. În primul rând prin faptul că a fost primul Crăciun petrecut în casa nouă. În al doilea rând pentru că este sfârșitul aproape perfect al unui an extrem de bun din punct de vedere al vieții personale și începutul unor noi colaborări profesionale.

Sincer nu prea sunt genul de persoană care să zâmbească cu gura până la urechi când aude colinde și când vede căciulițe roșii peste tot. Ba chiar pot să afirm că în ultima vreme mă agasează invazia de Hrușcă, Boney M sau cine naiba mai cântă colinde. De exemplu, săptămâna trecută în Real, unul din factorii de stres (în afară de multitudinea de țărani și țigani) a fost muzica pusă în magazin. 2 ore de făcut slalom printre cretini și de ascultat colinde m-au adus la capătul răbdării.

Ok, să revenim la sentimente mai bune. După pleiada de necazuri avute cu mașina (smuls bandou, vopsit far și număr), în ajunul Crăciunului am avut și un moment care mi-a calmat comportamentul de tip Grinch. Pe mașina proaspăt ninsă din parcare, un copil desenase pe unul din geamuri un om de zăpadă și scrisese “Crăciun fericit”. Aș fi mers așa cu mașina toată ziua dacă aș fi putut conduce cu geamul acoperit de zăpadă.

În rest, pentru mine, un Crăciun destul de normal. Am primit cadou de la părinți o mașină de tuns (mdap, ca Piticu), de la restul diverse prostioare care de care mai “utile”. Nimic special.

Am făcut cadouri la fel de “utile” dar am încercat să le ambalăm frumos :D.

Și în încheiere nu pot să nu comentez câteva cuvinte despre Crăciunul altora. Mai precis despre Party-ul de Crăciun organizat de Vanghelie pentru profesorii din București. Numai eu găsesc de prost gust alăturarea numelui “Vanghelie” de învățământ ? Sper că nu. Profesorii veniți la petrecere (cică peste 3000 ) n-au găsit nimic în neregulă în a se închina înaintea primarului “Almanahe”. Și după aia mai au pretenția să fie respectați de elevi. Au nevoie întâi de-o coloană vertrebrală. Respectul se câștigă și bătaia pe mâncarea oferită de Vanghelie nu prea ajută.

Să mă scutească ăia care sar și spun că săracii mor de foame în învățământ. PSD-ul lui Vanghelie a condus țara până acum. Dacă mor de foame, din cauza lor mor. Indiferent cât de mort de foame ești nu te duci să-i pupi în fund pe ăia care te-au adus la sapă de lemn. Puțină demnitate nu strică.

Vă las câteva zile (iar) cu Piticu. Sper să găsesc net pe unde ajung.