La câteva ore după ce un tâmpit la volanul unui camion a intrat în mulțime la Nisa omorând 84 de persoane Vlad Petreanu, unul dintre puținii jurnaliști pentru care chiar port o urmă de respect, a postat pe facebook următorul status :
La vederea statusului am avut un moment de “wtf !?”. Nu de alta dar am tocit tastatura în copilările pe Mortal Kombat și totuși mi-am ratat maturitatea nereușind să fac nici o fatalitate până acum. La fel cum am jucat și Carmageddon, Postal, Serious Sam și alte jocuri mai mult sau mai puțin tâmpite fără să mă apuc să alerg cu foarfeca pe câmpii. Pe tema asta au fost făcute grămezi de studii care nu au reușit să găsească nici o relație de cauzalitate între violența din jocuri și violența din lumea reală. Și pare oarecum firesc că oamenii cu toate țiglele pe casă reușesc să facă distincția dintre joc și realitate și nu se apucă să alerge cu o rangă prin subsoluri omorând tot ce le iese în cale. Și cu toate astea un om de presă suspectat până acum de inteligență face o astfel de legătură între un cretin spălat pe creier de religie și un joc pe calculator. Trecem peste faptul că nu a găsit nimeni cd-ul/discheta cu Carmageddon în buzunarul de la piept ca să avem măcar motive să aberăm pe tema asta. Personal sunt convins că un tâmpit de genul ăsta nu are nevoie de prea mulți stimuli ca să comită un astfel de act. Aici cel mai probabil a fost religia aia a păcii dar dacă nu ar fi fost aia sigur îi șopteau niște voci ceva care să-l facă să testeze rezistența la impactul cu persoanele a unui camion Renault.
Jocurile pe calculator sunt creația imaginației unor oameni. Imaginația este o chestie extrem de mișto. Ești (sau teoretic ar trebui să fii ) liber să-ți imaginezi absolut orice, însă trebuie să te supui unor norme sociale sau unor legi în viața reală. De aia omenirea scrie ficțiune, de aia apar filme, desene animate și jocuri pe calculator. Pentru că sunt metode de-a te transpune într-un univers imaginar în care nu faci rău nici unei persoane în lumea reală. Poate-ți face plăcere să joci Carmageddon sau Mortal Kombat dar în viața reală n-ai face rău nici unei muște. Felicitări, ești un om obișnuit care știe să facă distincția dintre real și imaginar.
Și pentru că nu ar fi fost articolul complet dacă nu aș fi adus în discuție și asta, trebuie să menționez Pokemon Go și grămada de știri legate de nenorocirile pe care le pățesc bieții jucători de Pokemon Go. A ajuns plin netul de știri în care aflăm cum au fost jefuiți niște jucători de Pokemon Go atrași într-o parcare goală cu un pokemon de vânat, cum au căzut unii de pe stânci, cum au fost alții loviți de mașini și tot așa.
Ia ghiciți cine-i de vină ? Evident, jocul. E de vină Pokemon Go și Nintendo/Niantic pentru că niște cretini nu sunt capabili să facă iarăși distincția dintre un joc și lumea reală. Asta deși scrie mare când pornești jocul “Remember to be alert at all times. Stay aware of your surroundings.” Nu-i de vină jocul, este selecția naturală pur și simplu. Nu de alta da’ eu unul nu mă duc să prind pokemoni noaptea pe Zăbrăuți (pentru cititorii mei din afara Bucureștiului, Zăbrăuți este o stradă din binecunoscutul cartier Ferentari) nici momit cu 5 navete de bere darămite să săr printre mașini după câte-un Pikachu sau și mai rău, de pe stânci. Pokemon Go nu are nicio vină. Din contră, e un joc care încearcă să-i facă pe oameni să-și miște fundurile la plimbare.
Poate părea că procentul de tâmpiți este în creștere însă nu cred că-i adevărat. Procentul rămâne cam același însă numărul lor se înmulțește pentru că încetul cu încetul ajungem pe la 8 miliarde (estimat prin 2025). Și internetul nu face decât să-i aducă și mai aproape de noi, să ni-i arate în toată splendoarea lor.
Idioți au fost și vor fi totdeauna. Problema e ca brusc toți idioții au impresia ca sunt relevanți, ca opinia lor contează. Și scule gen Facebook la amplifică aceasta impresie, pentru ca brusc orice idiot poate sa posteze poze și filme cu el, alți idioți se uita și dau like, și deodată ala se crede relevant.
Înainte era nevoie sa apari la radio/tv/ziar ca sa devii cunoscut, și se făcea o filtrare. Acum, din păcate, nu.
Stirile despre Pokemon sunt can-can si marketing iar comparatia facuta de tine e putin exagerata, jocurile de care amintesti tu la inceputul articolului se adreseaza unui public 16+ ori 18+ si trebuie sa recunosti ca activeaza in noi instincte violente. Acum intr-adevar orice persoana cu toate tiglele la mansarda stie sa faca distinctia intre realitate si fictiune, acu’ nu pot sa zic acelasi lucru pentru cei care ii aud vocea lui Rick Hunter in viata reala. E un subiect interesant de dezbatut.
Am făcut o afirmație în articol, afirmație pe care am verificat-o înainte ca să fiu sigur că nu vorbesc tâmpenii. Și anume că NU există nici un studiu care să găsească o relație de cauzalitate între violența din jocuri și violența din viața reală. Și nu există studiu care să găsească relația asta nu din cauză ca nu au fost făcute studii pe tema asta. Pentru că au fost făcute zeci de studii care sa caute fix relația asta. Pur și simplu jocurile nu te fac violent. Dacă ai înclinații violente le ai din alte părți, nu de la jocuri.
M-am interesat si eu si am tot rascolit internetul de ceva vreme, chiar eram curios sa stiu daca a facut cineva un studiu referitor la cele discutate.
Sustin cele mentionate in articol, la cat Carmageddon, GTA 1 si 2, Need for Speed am jucat, ar trebui sa fiu teroarea soselelor. In 11 ani de permis am reusit performanta de a fi oprit o singura data de politie si atunci… ca sa pornesc in urmarirea altei masini :) Daca am invatat ceva din NFS este sa calculez si sa anticipez niste lucruri, aptitudini absolut necesare pe soselele noastre.
Daca mai adaug si Doom, Duke Nukem, MK2 si 3, Warcraft 2, Half-Life 1 si Starcraft, unde imi facea deosebita placere sa macelaresc Zergii (toate cele mentionate mai sus jucate pana la varsta de 15-16 ani), ar trebui sa fiu teroarea nr. 1 a Romaniei, dar ceva se pare ca nu a iesit conform previziunilor.
Daca m-a influentat ceva, mai degraba as spune ca m-au influentat Transport Tycoon Deluxe si Railroad Tycoon II, Caesar 3, Pharaoh si Outpost 2, Flight Simulator si Falcon 4.0.
Abia astept sa ies la pensie (atunci cred ca voi avea timpul necesar) ca sa pot sa termin si eu Morrowind, Oblivion si Skyrim, sa vedem atunci cat ma vor influenta, cine stie, poate voi scrie urmatorul “Game of Thrones” sau “Lord of the Rings”, varianta Carpato-Danubiano-Pontica – fara sa plagiez prea mult :)
Dacă nu exista încă studii care sa demonstreze asta, nu înseamnă că nu e adevărat. Stai sa se apuce cercetătorii britanici de studiul asta și vei rămâne uimit!
[dacă nu este evident, da, trollez]