Deși telefonul mobil face parte din viața mea personală și profesională în fiecare zi, aparent fac parte din acei puțini utilizatori de telefon mobil care nu au înclinația de a-l schimba în fiecare an, ba chiar dimpotrivă, preferă să-l utilizeze cât mai mult timp. Până la urmă este o unealtă și nu-l văd ca pe un accesoriu care să-mi arate potența în vreun fel. E o notă importantă de remarcat la începutul acestui articol, pentru a-mi înțelege cât mai clar argumentele (evident subiective).

Bun, în nota de mai sus, imediat după evenimentul de lansare al celor de la Samsung am dat precomandă de un S23 Ultra. Telefonul meu vechi era un S10+, luat pe undeva pe la începutul lui 2019 (la fel, la scurt timp după lansare), deci făcea anul acesta cam 4 anișori. L-aș mai fi ținut chiar dacă nu s-ar fi adunat deja câteva motive bune pentru a-l înlocui :

  • Lipsa 5G
  • Lipsa eSIM
  • Ultimul upgrade de Android – Android 12/One UI 4.1

Anul trecut începuse să-mi facă cu ochiul Sony Xperia 1 IV mai ales din cauza faptului că este printre puținele modele de telefoane care încă păstrează jack-ul audio. Dar am fost profund dezamăgit de faptul că Sony a ales să ofere doar 2 ani de support/upgrade-uri pentru vârful lor de gamă. Și în privința jack-ului audio, după o perioadă în care mi-am analizat comportamentul în privința lui, am decis că este un lucru fără de care aș putea să trăiesc pe telefonul mobil. Nu că sunt neaparat de acord cu dispariția lui, ba mai mult, mă enervează maxim moda de a-l scoate inclusiv de pe dispozitivele unde ar avea loc să-l păstreze și unde chiar este extrem de util (tablete/laptop-uri). Dar pe telefon pot folosi în 99% din timp căștile bluetooth fără probleme și acel 1% în care nu voi putea răspunde la telefon îl trec la avantaje până la urmă, prea am devenit obișnuiți să apelăm și să fim apelați tot timpul, fără limite.

Bun, revenind deci, precomandă dată pe 1 februarie, telefonul ajuns în mâinile mele pe 4 februarie. Și nu vă voi bombarda cu poze cu telefonul, este plin internetul de poze cu seria S23.

Și o să încep prin a-mi exprima părerile legate de aspect apoi trec la cele funcționale.

O cutie mică (mult mai mică decât cea pe care o țineam minte de la S10+) și neagră. Pe care m-am chinuit să o desfac pentru că sud-coreenii s-au zgârcit la un plastic mai bun și benzile alea de care tragi pentru a rupe sigiliul s-au rupt înainte să-și facă treaba și a trebuit să bag un cutter până la urmă.

 

Prima impresie avută după ce l-am scos din cutie a fost de “mamă cât de mare este”. Contrar modei, am acceptat cu reticență trecerile la un ecran mai mare, funcționalitatea și ușurința de a utiliza telefonul cu o singură mână fiind mult mai importante pentru mine. Așa că trecerea de 6.4 la 6.8 inch a fost un salt ușor dificil (înainte de S10+ am avut S7 edge, unde am sărit de la 5.5 la 6.4 inch ).

A doua impresia a fost că țin în mână o bucată de săpun. Pentru că este extrem de alunecos. Ecranul telefonului este acoperit cu stratul oleofob pe care degetele nu fac foarte bine priză oricum. Iar spatele este acum acoperit cu o suprafață mată care este chiar mai alunecoasă decât cea de pe ecran. Și nu ajută nici faptul că este o jucărie destul de grea (aproximativ 240 de grame zice cântarul meu de cafea ), dacă ții telefonul între două degete fără să strângi excesiv de tare, o să vezi cum alunecă încet dar sigur printre ele.

Nu-l văd prea bine nici atunci când este ținut la ureche în timp ce vorbești, poate zbura ușor din mâinile tale dacă te lovești de cineva/ceva accidental. Prin urmare, este genul de telefon pentru care o husă devine aproape obligatorie. Și este mare păcat, pentru că este un telefon frumos. Eu l-am luat pe verde pentru că vroiam o pată de culoare dar acea pată de culoare va sta ascunsă într-o husă (tot verde probabil ).
Ăsta este o altă modă pe care nu o înțeleg, de ce se chinuie toți să facă telefoane cât mai subțiri și cât mai aspectuoase dar nu există nici o îmbunătățire legată de modul în care să manevrezi telefonul cu cât mai multă siguranță.

Slotul de SIM este în partea de jos a telefonului, în dreapta mufei USB-C. În extrema stângă este stylus-ul (unul din motivele pentru care am vrut să iau Ultra în loc de Plus). În partea dreaptă sus, sunt butoanele de volum și butonul de on/off/Bixby.

Pe spate, după cum menționam, este acoperit de o suprafață mată (am înțeles că tot Gorilla Glass ). Camerele sunt în partea de stânga sus și fiecare obiectiv este cu appx. 1-1.5mm înălțat deasupra suprafeței. Nu mai există toată platforma cu camerele ridicată ușor, ci fiecare cameră este individuală. Nu-mi dau seama în momentul de față dacă asta reprezintă un avantaj sau nu. La prima vedere, mie îmi place mai mult cum arată așa. Dar s-ar putea să fie un dezavantaj datorită faptului că marginile obiectivelor se pot zgâria mai ușor și că este mai greu să cureți urmele de praf din jurul lor. După cum zice legea lui Ohm, om trăi și-om vedea.

Acum să trecem la funcționalitate.

Ai fi zis că în atâția ani de Android, ecosistemul ăsta ar fi capabil acum să transfere fără prea mari probleme toate datele dintr-un telefon vechi într-unul nou. Și vorbim de două dispozitive între care există o singură generație de Android diferență (Android 12 -> Android 13).
Ultima oară când am făcut pasul ăsta (prin 2019), am înjurat ceva. Mă așteptam acum să nu mai fie cazul însă aparent este încă imposibil să transferi ușor datele tuturor aplicațiilor și setările între două telefoane. SmartSwitch a făcut treaba mai ușoară dar după cei ~75GB transferați între cele două telefoane tot am avut aplicații lipsă sau aplicații pentru care datele nu au fost transferate. Iar acelea erau fix cele de care îmi era groază. Cum ar fi aplicația de Garmin, care era conectată la ceas/cântar/bicicletă/senzor HR. Și pe care a trebuit s-o reconectez pe rând cu toate. Cam la fel cu toate aplicațiile care erau conectate prin bluetooth la ceva. Plus o mică parte din aplicațiile ale caror date nu au fost migrate de loc. Și vreo 3-4 care au fost pur și simplu sărite (nu au mai fost instalate) deși erau prezente pe vechiul telefon.
Trăgând linie, am stat sâmbătă aproape toată ziua butonând la cele două telefoane ca să pot transfera totul. Și încă nu sunt comfortabil cu a face un factory reset pe telefonul vechi, pentru că mi-e frică să nu pierd ceva ce mi-a scăpat.

Aici ecosistemul Android are mult de suferit. Cu atât mai mult cu cât depindem din ce în ce mai mult de telefonul mobil și o bună parte din identitatea noastră se află stocată în interior. Înțeleg nevoia de a proteja acele date, dar ar trebui să existe și posibilitatea de a le transfera ușor în altă parte atunci când utilizatorul dorește acest lucru.

După două zile de utilizare nu pot să spun că observ diferențe majore legate de funcționalitate între noul și vechiul telefon (exceptând stylus-ul). Se mișcă la fel de bine, parcă răspunde un pic mai repede (poate un pic PREA repede) la gesturi și m-am trezit de câteva ori că închid aplicații în loc să fac switch între ele. Dar asta poate fi și din cauza diferenței de dimensiune. Apreciez existența modului de lucru pentru o singură mână (eu l-am setat să se activeze la dublu-tap pe home), mod care micșorează ecranul activ pe partea dreapta/jos a telefonului astfel încât să poți ajunge în orice punct al ecranului activ cu o singură mână.

Iarăși, o să văd în timp cum mă acomodez cu utilizarea lui cu sau fară acestă funcție activată. Deocamdată aștept husa pentru a putea avea o priză mai bună în mână.

Am apucat să testez puțin și camera foto, din păcate nu pe întuneric. Cadrele cu zoom 10x ies foarte mișto, la fel și cele macro. Am văzut însă cadre luate cu el pe întuneric și pare să facă o treabă excelentă.

zoom 10x

Trăgând linie, este un telefon pe care nu regret că l-am luat (în condițiile în care aveam un telefon vechi de 4 ani). Dar care aș spune că nu merită banii dacă ai un telefon mai nou de S21 Ultra. Între cele două nici măcar avantajele aduse de camera video nu cred că justifică mutarea. Dacă aș fi avut S21Ultra, aș mai fi așteptat cu siguranță un an. Sau poate Sony s-ar fi îndurat în sfârșit anul ăsta să ofere pe Xperia V măcar 3 ani support și upgrade-uri Android.

În final, ăsta a fost și argumentul decisiv pentru mine, faptul că Samsung va oferi suport și upgrade pentru încă 4 generații de Android (până la Android 17) și 5 ani de update-uri de securitate. O ofertă extrem de rară în lumea Android și pe care am apreciat-o din toată inima având în vedere modul meu de a conviețui cu un telefon mobil.