După ce-am discutat de serverele ministerului sănătății hai să discutăm nițel și despre ceea ce se întâmplă în spitale. Mai precis în ăla cu care-am luat contact direct în ultimele zile, Spitalul Bagdasar-Arseni.

Cineva apropiat este internat acolo și programat pentru o operație la neurochirurgie. Asta înseamnă vizite la spital și contact direct cu toate javrele din sistemul medical și de pe lângă.

Ieri, după muncă am trecut să facem o vizită la spital. Era în jurul orei 18:30. Programul de vizită la spital este 15-17. Cu alte cuvinte, dacă ai ghinionul să ai pe cineva prin spital, nici nu te mai duci la muncă că deh, așa a gândit conducerea spitalului programul de vizite. La intrarea spre zona lifturilor erau postați amenințător 2 agenți de pază ai Regent Security. În fața ușii erau mai multe persoane venite prin vizită. Cum nici unul din cei prezenți acolo n-a fost dispus să le scape o hârtie de 5 lei celor două gorile (chiar minoritare) ăia n-aveau de gând să-i lase să intre. Noi, neavând chef de scandal, am sunat pacientul să coboare. Același lucru au făcut și ceilalți cu o mică eroare totuși. Au folosit expresia “nu ne lasă ăsta să intrăm”. La auzul cuvântului “ăsta” una din gorile s-a enervat brusc, s-a repezit la tipa care vorbea la telefon, a apucat-o de mână și-a împins-o spre ieșire urlându-i “ieși afară FÄ‚”. În secunda 2 m-am înfipt eu în el și i-am spus că dacă nu ia mâna de pe ea, i-o rup. M-am apucat să mă cert cu cealaltă gorilă și am spus că vreau să-i văd legitimația. Instant a pus palma peste legitmație ca să nu văd ce scrie. I-am zis că dacă nu se legitimează n-are cum să mă oprească să intru în spital și m-am înfipt cu umărul înainte înspre ușă. A luat mâna de pe legitmație, i-am ținut minte numele dobitocului și m-am dus în direcția opusă să găsesc pe cineva din spital căruia să-i putem face o plângere. Nu atât referitor la faptul că nu putem intra să vizităm o persoană aflată în spital ci la modul în care suntem tratați de niște analfabeți cu 4 clase. Am dat de un asistent șef care a spus că ne conduce el în spital și că să nu ne supărăm prea rău că n-au nici ei de ales și că au mai avut probleme cu agenții de pază. Am preferat să ne urmărim scopul propus inițial de-a vizita persoana din spital dar n-am abandonat nici ideea unei plângeri scrise undeva.

Eh, pe holul cu saloanele ce să vezi, plin de vizitatori. Intrigat am întrebat pe unul din ei cum a reușit să intre. Răspunsul a fost un gest specific făcut cu degetele de la mâna dreaptă. Mdeah, deci se poate. Inutil de spus că-au mai intrat și mulți alții după noi. Acolo afli poveștile referitoare la mânăriile făcute de asistente. Te mută din paturi când ți-e lumea mai dragă că a venit altu’ în salon care-a dat mai mult și-atunci te plimbă ori în alt pat mai prost ori în alt salon, orice serviciu care implică o asistentă medicală costă. După operații, dacă ai nevoie să te ajute una din ele, tre să marci banul. Pe lângă sistemul ușor mafiot vine și o altă parte neplăcută. Modul de adresare din partea întregului personal al spitalului este unul foarte familiar spre obraznic. A nu se înțelege greșit, nu te deranjează dacă se poartă amabil și-ți vorbește la per-tu. Dar te deranjează dacă, bolnav fiind, traversezi holul să te duci la toaletă și auzi de la o femeie de servici care spală pe jos că zice în urma ta “parc-ar fi surzi, n-aud c-am spălat ?”. Asistente, femei de servici, liftiere, gardieni, toți se poartă cu tine așa pentru că ești prizonier într-un sistem în care ei sunt rotițele care fac lucrurile să meargă. Rotițe care trebuie bine unse altfel se cam gripează. Interesant este că doctorii sunt singurii care folosesc pronumele de politețe. Sunt singurii care vorbesc civilizat.

Ce-ai putea să faci ? Să te plângi la cine ? Urmezi a fi operat într-un spital din România și după operație asistat de asistentele împotriva cărora ai depune plângere. Ești ușor masochist și dacă accepți situația dar sari rău spre extremă dacă încerci să lupți împotriva ălora care urmează să depindă soarta ta pe durata celor câteva zile de după operație. În plus mai semnezi și o hârtie din care afli ca doctorii nu-și asumă nici un fel de responsabilitate în ceea ce privește operația. Așa că taci și înghiți. Ce naiba, doar ești pacient în România.