Am aflat de la zoso azi că a scris Mândruță de el și a zis ceva și de mine (eu tot cred că-i doar un nickname pus la întâmplare) în Dilema veche. Și spunea că opiniile unor bloggeri ca mine au avantajul de-a fi opiniile poporului și că, în general, noi reprezentăm “vocea națiunii”. Nu prea cred că părerile mele sunt împărțite de atâtea persoane, din contră.
Vocea națiunii ascultă manele la telefonul mobil în mijloacele de transport în comun, scuipă și face mizerie pe stradă, devastează tot pe unde trece, vorbește prost limba română, se plimbă în mall (la agățat), poarta freză cu “ciuf” sau cu șuvițe, îi invidiază pe Mutu și pe Monica Gabor și ar face orice să căștige bani nemunciți.
Poate să reprezint vocea națiunii utopice din care aș fi vrut să fac parte.
Adrian Enache February 27, 2007 at 02:05
Eu cred că adevărata voce a națiunii (rațiunii?) tace și face în momentul ăsta. Tu, eu, noi tragem la jug, fiecare pe plantația lui pentru a ne fi mai bine. Iar specimenele pe care le pomenești mai sus le crezi așa multe pentru că sunt stridente. Așa cum te concentrezi pe un pixel mort, uitând că restul monitorului funcționează impecabil. Te enervează, dar nu te împiedică să-ți faci treaba. Iar ca să scapi de pixelul ăla mort ar trebui să-ți schimbi monitorul. Ceea ce ar însemna că-l lași să omoare alte milioane de pixeli.
În ultimul timp am început să mă uit atent la oamenii de pe stradă. Și văt tot mai mulți tineri cu căștile în urechi, văzându-și de treabă (și eu sunt unun dintre ei). Iar specimenele cu empetreiul la maxim nu mă mai deranjează. Pentru că le ofer toată indiferența mea…
nexus February 27, 2007 at 06:21
Boala nemuritoare a reporterilor romani de a folosi cuvinte mari, dar aiurea, de genul “societatea civila” asta insemnand o mana de ONG-uri de care 90% nici nu stiu (eu cel putin nu am auzit niciodata mentionate numele lor).
Intr-adevar “poporul” este acela care se imbraca in haine de firma si are mobil cat mai scump (desi castiga poate salariul minim pe economie), asculta manele de oricate ori poate si se lasa prostita mereu de tot felul de demagogi de duzina (si avem destui din-astia).
Sansele ca un blogger sa faca parte din “popor” sunt mult prea mici, dar, cu fiecare zi ce trece, sansele ca un om din “popor” sa aiba acces la net cresc (e de ajuns sa vezi cum creste numarul manelelor care circula online si ce limbaj au pe forumuri).
Putem sa visam ca totul e ok, dar nu este si cand ne vom trezi va fi mult prea tarziu (deja cred ca este).