După cum știe orice student eminent la calculatore și electronică, majoritatea “chestiilor” care țin de rețelistică se bazează pe RFC-uri (RFC = Request For Comments). La început a fost RFC-ul (ca să parafrazăm o carte celebră pentru copii).

Eh, printre RFC-urile serioase și cu aplicații cât se poate de utile în “real life” se numără și câteva RFC-uri mai “zbanghii”. RFC-uri scoase de acei “geeks” care se distrau cu ocazia zilei de 1 Aprilie din fiecare an. Tradiția a început undeva prin 1973 odată cu “ARPAWOCKY“, o parodie după Jabberwocky a lui Lewis Carroll. Astfel avem parte de o grămadă de capodopere cum ar fi

Hyper Text Coffee Pot Control Protocol
The Infinite Monkey Protocol Suite
Electricity over IP
IPv6 over Social Networks
și preferata mea, The Twelve Networking Truths (asta ar trebui să stea pe post de afiș deasupra oricărui birou de geek care se respectă).

Pe lângă cele de mai sus, mai există 2, poate cele mai cunoscute RFC-uri din seria celor de 1 Aprilie. Cele legate de “IP over avian carriers”. Sunt 2 RFC-uri, primul din ele apărut în 1990 care poartă numele de “A Standard for the Transmission of IP Datagrams on Avian Carriers” și cel de-al doilea, apărut în 1999, “IP over Avian Carriers with Quality of Service“. Pe marginea ambelor s-au făcut nenumărate glume, care de care mai geek-ish și mai năstrușnice.

Evident nu putea lipsi Slashdot din lista celor care au făcut trimiteri la cele 2 RFC-uri și la “păsărelele” care le conțin. Undeva pe la începutul lunii era un post ușor ridicol care menționa trimiterea anumitor date folosind porumbeii călători. Cu “pierderile de pachete” uzuale din pricina șoimilor sau a abaterilor de la traseu. Acest post se pare c-a trezit în angajații unei companii IT din Africa de Sud dorința de-a pune din nou la încercare protocolul respectiv. Mai mult decât atât, de-a face o comparație între “IP over Avian Carriers” și ADSL-ul la care este conectată compania lor. Iarăși, ușor absurd dar amuzant. Scopul final era de-a face de rușine (pe plan internațional) ISP-ul local. Scop atins.

Însă știrea era îndeajuns de absurdă încât să pară interesantă și pentru cei care nu au habar de RFC-uri și de glumele ochelariștilor din networking. Așadar a ajuns să fie preluată de Reuters. Și pe canalul ăsta, ca într-un telefon fără fir jucat de surzi, a ajuns și în mass-media de pe la noi. Evident tradusă și trunchiată cât să fie pe mintea celor care mai cumpără azi ziare cu scopul de-a avea cu ce se șterge la cur când se ridică de pe budă.

Povestea porumbeilor călători ajunși pe post de mediu de transmisie ați citit-o aici, evident completată de RFC-uri. În rest, așa se face presa acum. Traducând știri și prezentând fragmente de informație fără o minimă documentare. La mai mare.