Prin noiembrie anul trecut mă oripilam la vederea afișelor electorale ale Ecaterinei Andronescu. Nu c-aș nutri un respect deosebit pentru Abramburica (damn, în lumina ultimelor gafe i se potrivește la fix) dar încerc să înțeleg ce gândește un om care are o diplomă, care-a fost/este ministrul învățământului atunci când își vede chipul pe afiș alături de “Garantat Vanghelie”.  Cu ocazia aia am dat drumul și poll-ului din partea stângă. Nu l-am închis până acum de lene/din lipsă de alte idei mai bune. Acum nici că-l mai închid având în vedere noile alegeri.

De data asta e rândul lui Adrian Severin să fie garantat de Vanghelie (și probabil că mai sunt și alțiii da’ ăsta mi-a sărit în ochi de pe lângă zona Marriott). Iar, o personalitate destul de renumită și cu ceva școală la activ. Am zis, lăsăm la o parte preferințele politice/personale. Numai uitându-te rapid peste o biografie de-a lui Adrian Severin realizezi că omul ăsta a citit ceva almanahe și cărți la viața lui.

Ei bine la noi în România toate astea n-au nici o valoare. Sunt un mare zero barat. Ești un pișat aruncat de vânt indiferent de câtă școală ai făcut dacă nu ești și șmecher, cu tupeu și n-ai valoare ca dușmanii să-ți poarte pică. În România trebuie NEAPARAT ca un căcat cu ochi, un țigan analfabet din curul Ferentariului să garanteze pentru un om politic. Și dacă asta ar fi tot, n-ar fi decât o glumă proastă pe care o societate cu bun simț ar taxa-o imediat. Nu. Ce-i mai grav este că în România există mulți oameni care pun preț pe ceea ce garantează Vanghelie.

România e țara lui, țara “care este”.