tsa1De obicei când plec cu avionul încerc să-mi iau ca bagaj de mână un rucsac de laptop cât mai încăpător. Să intre în el și o geacă ceva la nevoie și alte chestiuni. Rucsacul pe care-l purtam eu zilnic prin București era un rucsac și pentru aparat foto ( Kata DR-467 ). Așa că am scos de la naftalină un rucsac mai vechi și l-am luat cu mine când am plecat la Iași.

Pe Otopeni am trecut bine-merci de filtrul de securitate cu el. Rucsacul, ca orice geantă de IT-ist respectabil, era plin de cabluri, căblulețe, mufe, mufișoare, adaptoare, încărcătoare, baterii, mouse, presenter, într-un cuvânt, toate prostiile.

La întoarcere, sau mai bine zis duminică, când trebuia în mod normal să mă întorc, am trecut iarăși de filtrul de securitate din Iași lejer. Numai că s-a întâmplat întâmplarea și a fost anulat zborul așa că am trecut degeaba.

A doua zi dimineață terminalul era plin. Tocmai fusese anulată cursa de ora 6 și cursa de 6:25 urma să preia și călătorii cursei de 6:00. Puzderie de lume pe acolo, ditai coada spre cele 2 benzi de securitate. Ajung iar la filtru, scot laptopul în cutie, pun cutia pe bandă, pun și rucsacul, eu trec prin poartă, totul ok până aici. Ajung la capătul celălalt al benzii, dau să iau rucsacul când o moldoveancă (nu, n-o spun într-un mod peiorativ, gagica a fost chiar simpatică în final), îmi ia rucsacul din mână și spune “stați că-l mai trec o dată”. Ok, se știe doar că pe femei trebuie să le lași să-și facă damblaua când le apucă așa că am lasat-o.

Îl trece iar, îl ia tot ea pe partea cealaltă și se apucă să scotocească prin el scoțându-mi tot ce aveam pe acolo. Eu, încercând să fiu de ajutor, o întreb “nu vă supărați, dar ce căutați ?”.  Moldoveanca mă ignoră fără probleme. Îmi scoate cam toată mățăraia și ce mai aveam pe acolo și îl mai pune o dată pe bandă. Iar îl ia, iar începe să caute în el. Eu mai trag o fisă “știți, mai este în buzunarul de sus o baterie externă pe care nu ați scos-o…”.  Ea se uită la mine și îmi spune, scotocind în continuare, “nu asta caut, caut altceva…”.  Și fix cam când terminase fraza și eu mă și vedeam întins pe undeva prin aeroportul din Iași cu niște degete înfipte-n cur, scoate gagica mâna din rucsac și exclamă triumfătoare “Asta căutam !” arătându-mi chestia de mai jos :
philipsbit