După cum vă spuneam pe 28 Dec., am fost plecat din București pentru câteva zile. Am avut acces la internet (mulțumită unui router wireless pus strategic pe la niște vecini) dar am preferat să-mi folosesc laptopul mai mult pentru a vedea filme.

Prin urmare am vazut filme, m-am relaxat, am stat fara sa ma dau pe net și-acu mă pregătesc de dus la muncă. Am fost atât de relaxat încât nu i-am înjurat nici pe aia de la o firmă cu care lucrăm, care m-au sunat pe 3 Ianuarie la ora 9 dimineața.

Dintre filmele văzute zilele astea s-a întâmplat să-mi placă cel mai mult 2 filme ceva mai vechi. Unul este “The Commitments” iar cel de-al doilea este “Love Actually“. Ambele comedii. Impresionant, deși greu de digerat, a fost și “Tideland“.

Vacanța pe scurt :

Deși anunțau că nu se vor mai vinde pocnitori si petarde anul ăsta, acolo unde-am ajuns eu se pare că n-a auzit nimeni de treaba asta. Pe 30 Dec. erau băieții la tarabe și vindeau iar în noaptea dintre ani a fost iar război. În semn de protest am aprins artificii și atât. Mă rog… nu chiar atât dar ce-am mai aprins după aia e oarecum ilegal (deși multă lume spera în legalizare).

Am plecat cu haine cam groase și în afară de ziua de 3 ianuarie când a fost vânt și ploaie și oricum n-am ieșit din casă, în rest am regretat și-am transpirat. Acum văd ca-i vreme de mici si fripturi la grătar.

Am rămas uimit când, o cursă cu taxiul de la Billa și până acasă m-a costat doar 2.7 RON. Rușinat, i-am dat 5 RON taximetristului.

Băieții de la Astral din Galați fac excese de zel în primele zile ale anului și mi-au tăiat cablul pe 4 Ianuarie în loc de 7 Ianuarie așa cum scria în cererea de deconectare. Prin urmare am smuls cablul din cutia lor (pe care nu puteam s-o deschid) și l-am conectat într-o cutie a concurenței ( nu RCS). Aștept nerăbdător venirea RCS-ului în zona respectivă. Deja au cumpărat o mare rețea de cartier și sunt obligați conform contractelor să tragă și telefonie așa că poate vin și cu cablu TV. Nu de alta dar au prețuri mai mici la abonamentele de cablu decât UPC-ul.

Drumul înapoi a fost un coșmar. La ducere am fost cu un tren accelerat. Prețul biletului 28 RON. Trenuri normale, compartimentate, cu 6 oameni în compartiment (clasa a 2-a). Destul de decent. N-am intrat în budă ce-i drept. Drumul a durat 3 ore jumate.  La întoarcere am luat bilete la rapid. Prețul biletului 37 RON. Săgeata albastră cu locuri la grămadă. Am ținut o geantă pe jos, rucsacul de la laptop era îngrămădit între geanta altcuiva și rucsacul prietenei mele. Trenul a fost arhiplin și au dat absolut toate biletele. Prin urmare am stat timp de 3 ore si 40 de minute ( în mod normal făcea 3 ore și 23 de minute dar a avut 10-15 minute întârziere) îngrămădit pe scaunele extrem de incomode din “Săgeata albastră”, cu o sacoșa în brațe cu sandwich-urile pe care n-am mai avut unde și cum să le mâncăm în tren și cu o geantă la picioare. Am făcut nițel gălăgie lu’ nenea cu supra-controlul și n-am vrut să-i arăt biletele pentru că nu cred că alea-s condiții normale de călătorie. I-am zis să pună mâna și să facă un sondaj în tren să vadă cine e mulțumit de modul în care se circulă cu rahaturile astea de săgeți. I-am mai zis că-i nesimțit (după ce mi-a zis să depun o plângere unde vreau eu) și că dacă CFR-ul își mai bate mult joc de călători s-ar putea să rămănă șomer. Adevărul e că m-a enervat mai mult aerul lui superior și modul în care se uita la mine, îmbrăcat în palton și cu caciulă de blană și dinte de aur în gură. Aducea a Guță. La modul cel mai serios am de gând să depun o plângere în ceea ce privește rahaturile alea de trenuri. Nu de alta dar prea ne iau ăștia de la CFR de papagali și ne bagă pe gât trenuri personale de scurtă distanță pe post de rapid și inter-city. Cu trenuri ca alea fac naveta aia din occident pe distanțe scurte. Noi suntem obligați să mergem ore în șir cu ele și să îngrămădim geamantane în locurile unde de abia intra un rucsac mai răsărit.

Cam atât azi. Urmează săptămâna palpitantă de muncă de după concediu într-o țară membră a Uniunii Europene. Uuuu… I can’t wait…