Sau cel puțin încearcă. Am card la BCR încă de pe vremea când eram student și ar fi trebuit (teoretic) să primesc bursa pe el. Nu cred c-a intrat vreo bursă pe cardul ăsta dar ei l-au făcut. Banii îi primeam de la secretariat și 20 de minute mai târziu îi spărgeam în terasa de la Leu.

După ce m-am angajat am profitat de faptul că angajatorul lucra cu BCR-ul pentru livrarea salariilor și am folosit cardul ăsta. De-atunci parcă l-am schimbat de vreo 2 ori. Cum la sfârșitul lunii curente devenea inutilizabil am fost vinerea trecută la sediul din B-dul Timișoara (unde-a fost emis) să-mi dea cardul nou. Cu o săptămână înainte mi se pare un termen mai mult decât rezonabil. Acolo m-a anunțat un gigel că n-au primit cardul meu încă. Să încerc și la noua sucursală din Politehnică dar mai mult ca sigur o să fie emis săptămâna viitoare (adică asta). La sucursala din Politehnică fix aceeași placă. Eu le bat obrazul finuț și le spun că-i totuși cam târziu.

Ieri încă nu ajunseseră la ei. Azi am fost din nou și minune, au ajuns. Mă pune să semnez pe tabel de primire după care începe să-mi recite o poezie. Cum că au întârziat cu cardurile noastre din cauză că am fost beneficiarii unei promoții extraordinare de la BCR. Pe lângă cardul de debit am mai primit și un card de credit de pe care pot să extrag o sumă de x ori cât salariul și nu trebuie să plătesc dobândă dacă returnez banii în 50 de zile. Am termen 30 de zile să mă gândesc dacă vreau să beneficiez de oferta lor și dacă doresc să folosesc cardul să vin la ei să afle câteva date despre mine. Dacă nu doresc cardul de credit îl pot returna în termen de 30 de zile.

Eu l-am lăsat să-și prezinte “marfa” după care l-am întrebat candid dacă pot să-i dau acum cardul înapoi pentru că nu mă interesează descoperire de card. Reacția lui, priceless. Parcă i-am înfipt un băț în cur pentru că s-a scăpat cu un deloc elegant “da’ de ce ?”. La care eu i-am replicat : “Pentru că am venit aici să-mi schimb cardul expirat nu să fac descoperire de card. Dacă aș fi vrut așa ceva aș fi spus.” I-am dat  lu nenea pliciul cu cardul de credit nou, pin-ul și ce broșurici mai aveam p’acolo, mi-am pus  cardul meu nou în portofel, i-am întors curu’ și-am plecat.

M-a enervat cumplit faptul că au ambalat o treabă care mă lega și mai rău de banca lor într-o chestie frumos prezentată ca fiind un favor făcut mie. Asta după ce au tărăgănat atât emiterea cardului. Fuck off !