Unul din eșecurile majore ale campaniei electorale făcute de-alde Geoană și Antonescu este raportarea lor continuă la Băsescu. Sincer asta mi se pare cea mai clară dovadă de incompetență a lor. Nu ești în stare să zici 2 vorbe despre tine decât dacă te raportezi la altul. Ar trebui să facă cineva o statistică și să afle de câte ori vorbesc despre contra-candidați cei 3 favoriți. Ar fi chiar interesant. 

Pe lângă asta mai e și aia cu toate relele de pe lume pentru care e vinovat tot Băsescu. De la gripa porcină până la găurile în stratul de ozon.  De exemplu mie azi-noapte mi-a picat curentul de vreo 3-4 ori. Presupun că tot Băsescu e. Se pregătește să devină dictator și să introducă programul de 2 ore la televizor și de rație la curent electric (sunt printre ăia care au apucat să-și facă lecțiile de școală la lumina lumânării).

campanie

Citeam dimineață pe voxpublica un articol scris de unul din cei care mănâncă o pâine de pe acolo. Autorul se plângea de referendumul legat de reducerea numărului de parlamentari și totodată îi plângea de milă unei “deputate preferate” care n-ar mai intra în parlament dacă ar trece referendumul.  Ușor amuzat am postat un comentariu în care eram ironic și ziceam că mai bine dublăm numărul de parlamentari ca să intre și alte gagici pe care le cunoaște autorul. Ba mai mult, hai să ne facem toți parlamentari să rezolvăm problema și să fim și noi înșine printre deputații preferați. Comentariu care-a dispărut o oră mai târziu fiind păstrate toate celelalte comentarii care nu contrastează cu opinia autorului. În general sunt de acord și accept faptul că autorul unui blog personal taie și spânzură și nu trebuie să răspundă prea mult în fața cititorilor. În cazul ăsta sunt mai puțin de acord. Dar accept pentru că deja îmi este cunoscută direcția spre care țintește trustul respectiv. Și uite-așa ajung la un alt punct tot mai prezent în conversațiile de zilele astea. Presa anti-Băsescu de acum față de presa pro-Băsescu de acum 5 ani. Ideea de bază este că acum 5 ani nu era criză iar ziariștii își permiteau ceva mai multă coloană vertrebrală. Mai ales că simțeau că se apropie libertatea după liniștea impusă de guvernul Năstase. Acum e greu și banii sunt mai puțini. În plus, presa scrisă n-o duce nici ea prea bine. Așadar sunt nevoiți să urmeze indicațiile patronilor și să împartă pagina de ziar c-o pereche, două de țâțe sau, ferească sfântul, chiar cu știri ceva mai obscene. Probabil le e greu la început. De la un moment încolo încep și singuri să creadă ceea ce scriu. Sau, în cazul altora, ce aberează pe la televizor.

L.E.  Ca lectură obligatorie propun și articolul lui Costi Rogozanu de pe voxpublica. Până la urma asta-i tot ce contează pentru fiecare dintre noi, să votezi analizând la rece toate aspectele. Și să nu iei de bun tot ce auzi prin mass-media.