Capra râioasă

goatSe pare că am fost un mic vizionar și am scris despre cazul Bodnariu înainte să devină subiect de discuție și să nască atâtea opinii care mai de care mai cretine. Dar nu pot să nu revin pe subiectul ăsta că mă fascinează compatrioții mei plini de mânie proletară la adresa norvegienilor.

Și iarăși avem cireașa de pe tort, un articol scris de Tapalagă pe Hotnews din care reiese că Norvegia e o țară nașpa și că oamenii care trăiesc acolo sunt abuzați.

Băi oameni buni, sunteți tâmpiți ?  Căutați toate topurile de “calitatea vieții” , “life satisfaction” și ce mai vreți voi. În TOATE, dar în ABSOLUT toate Norvegia este în primele 10 țări. Ăsta ar fi un aspect. Al doilea ține de faptul că noi, românii, NU ne putem imagina că poate exista un sistem guvernamental care să nu fie corupt. Asta pentru că la noi nu există nici unul care să nu fie. Prin urmare avem tendința de a privi acțiunile sistemului lor de protecție a copilului prin prisma corupției generalizate de la noi. “Lasă că știm noi mai bine că ăia au interese” spune românul care e obișnuit să dea șpagă și la doctor și la poliție și la primărie și la școala de fete…

Altfel este amuzant cum exact aceleași persoane care acum le iau apărarea ălora zicând că statul norvegian comite un abuz, sunt cam tot ăia care cred că ungurii ar trebui să fie obligați să vorbească românește dacă locuiesc în România sau musulmanii care vor o moschee să se ducă la ei acasă să și-o facă. Păi sula calului, așa și familia Bodnariu dacă vrea să-și bată copiii să se întoarcă naibii în România, în rest, atâta timp cât vrei sa stai la ei în țară mi se pare firesc să le respecți legile.

Și ultimul comentariu îl am apropos de BOR, curva satului, care s-a activat rapid când a fost vorba de familia Bodnariu (că deh, aici penticostalii sunt ditai comunitatea iar scandalul a apărut pe prima pagină peste tot iar BOR ar suge și pula unui imam negru pentru bani și imagine), în schimb aceeași BOR a tăcut mâlc când a apărut un caz similar, de data asta cu o familie ortodoxă, familia Nan.

Toată hoarda asta de idioți ar putea să se uite nițel și în curtea proprie. Nu de alta dar la noi sunt intersecțiile pline de puradei cerșetori, crescuți în “sânul familiei” pentru că statul român preferă să lase copiii în familia care-i scoate la cerșit încă de la câteva zile după naștere  decât să-i ia și să-i dea în plasament undeva. La noi ma sunt și casele de copii pline de copii care sunt abuzați (și aici vorbim de violuri și bătăi în toată regula, nu de pălmuțe la cur)  de către ăia mai mari, pentru că sistemul de protecție socială de la noi preferă să dea cadouri ălora care nu muncesc și votează decât să aibă grijă de copii. Dar nu, noi în România suntem mult mai “avansați”. Noi ne creștem, ne batem și ne abuzăm copiii în familie. Asta înseamnă să trăiești într-o țară civilizată. Suntem o capră râioasă care ține coada sus.

În rest rămâne valabil ce ziceam și în articolul precedent. La ora actuala nu știm toate datele, sistemul de protecția copilului din statul norvegian face ce crede mai bine PENTRU binele copilului (tâmpiții care cred că “binele copilului” este să crească lângă părinți chiar dacă-i bătut și abuzat poa’ să mi-o sugă de pe acum), iar ceea ce a apărut în public nu este decât “varianta” familiei, automat subiectivă. Așa cum mai spuneau vreo 2-3 voci lucide, între o familie de zbanghii creștini radicali și instituțiile unui stat care până acum a dovedit că știe să aibă grijă de cetățenii lui, eu unul știu în care parte sa înclin.

 

20 Comments Capra râioasă

  1. Tyby

    Radule, povestea e ceva mai lunga in discutia asta.

    In frumoasa si neimpacata Norvegie se pare ca nu e un caz singular cel al familiei Bodnariu, ci mai sunt si altii, si – aici vine partea frumoasa – nu numai romani.

    Intamplator am dat ieri peste un articol, destul de putin credibil in prima faza, motiv pentru care am pierdut (la propriu) vreo juma’ de ora cu subiectul Barnevernet si – ca parinte – nu prea m-a excitat ce-am apucat sa citesc (si nu vorbesc de presa romana, ca aici e jale si suspin).

    Nu o sa-ti placa ce spun mai departe, da’ stii ca nu prea ma pot abtine. Nu ai copii, nu cresti copii, e greu sa te pui in ipostaza unui parinte. Chestia asta nu e cuantificabila matematic, indiferent cat de mult vrei sa crezi asta.

    Nu ne-am nascut invatati, iar meseria asta este una destul de complicata, si e – practic – imposibil sa NU gresesti. Insa de aici si pana la a veni un serviciu pe care tu il platesti (cel putin teoretic) sa iti smulga copilul din brate (la PROPRIU) la primul “denunt prietenesc” e cale destul de lunga. Sa iei astfel de decizii bazandu-te exclusiv pe povesti si – mai mult – pe intervievarea unui copil de cativa anisori care (din proprie experienta ti-o spun) poate declara ORICE, mai ales daca este doar foarte putin “pus” pe directie deja ma duce cu gandul pe panta NSDAP (Hitler, Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, etc), si nu spre coruptie. Fapt care – avand ceva experienta (limitata, e drept) cu popoarele din zona – nu mi se pare asa de aberant cum poate suna.

    Nu doresc nici unui parinte o experienta de genul celei de mai sus. Stiu cateva cazuri de astfel de actiuni din Romania, insa situatiile sunt atat de diferite incat nici macar nu suporta comparatie (parinti betivi, prostitutie, proxenetism, sclavagism – numai chestii dragute).

    Un punct bun de start poate fi un search dupa Barnevernet abuses pe Google, gasesti repede rezultate relevante, ca e in voga subiectul, si s-a cam spart buboiul.

    PS: Tu CHIAR crezi ca un copil dezradacinat va avea o dezvoltare mai buna daca va fi realmente rupt de la sanul mamei, si aruncat printr-o serie de adoptiuni si familii, printr-un proces decizional cel putin indoielnic? C’mon!

    Reply
    1. Radu

      Băi, la NOI trece prin serie de adopții și familii. Și acum depinde de unde a plecat. Crede-mă am auzit povești mai multe decât tine pe subiectul ăsta având în vedere cu cine dorm noaptea în pat. În unele cazuri scoaterea copilului DEFINITIV din mediul ăla este o alegere infinit mai bună.

      Ce se aude pe net despre Barnevernet este firesc pentru o agenție guvernamentală care are ca obiectiv principal binele copilului, nu un PR public. Întotdeauna lumea va pune botul și vor fi stârnite scandaluri în situații de genul ăsta. Uită-te NUMAI la cazul Bodnariu. Un singur caz, cu informații aduse DOAR din partea familiei respective, a stârnit un scandal uriaș public. Hai să ne punem problema că poate agenția aia guvernamentală chiar știe ce face, a luat copiii în cunosțință de cauză și tocmai ca să-i protejeze NU aruncă în public ceea ce știe despre cazul respectiv. Pentru că, după cum spuneam, între niște creștini radicali și ăia care se ocupă de drepturile copilului într-o țară cu un nivel de trai și cu o calitate a vieții ca norvegia, eu pariez pe ăia din urmă.

  2. ipo

    Mi-a placut comentariul lui Tyby de mai sus, nu omoara articolul, dar pune lucrurile in perspectiva. A nu se intelege ca iau partea cuiva, dar daca iti asumi ca nu iti plac si nu iti doresti copii, poate ar fi bine sa te abtii de la comentarii pe tema. Risti sa pici in discutii de tipul “drogatii, da-i in plm de viciosi”, atunci cand n-ai avut de a face cu dependenti de hero. Aici iar, a nu se intelege ca sunt un diliu religios, care face educatie cu cureaua.

    TL;DR: sa ne formam parerile cand avem toate datele problemei, si sa ne exprimam cu moderatie. Sau sa nu spunem nimic, ca nu-i obligatoriu.
    Bibliografie http://www.piticigratis.com/2016/01/s-a-repezit-internetul-la-pareri-pe-cazul-bodnariu-ca-gaina-la-muci/

    Reply
    1. Radu

      Yeap, cam aia zic și eu. Îmi permit să comentez ușor pe marginea problemei pentru că aud de la prima mână ce se întâmplă prin sistemul de protecție al copilului de pe la noi. Dar în rest, nu avem ce comenta atâta timp cât datele obținute public provin doar de la familie și de la avocatul acesteia.

  3. Tyby

    Radule, stiu ce-i la noi, tot la prima mana. Nu inseamna ca la fel este si in alta parte, nu inseamna neaparat ca aia sunt sau nu corupti (cine nu e?! :) ).

    Personal consider ca prima regula in protectia copilului este sa faci tot posibilul sa nu-l rupi din mediul familial. Atunci cand nu se poate, nu se poate, am spus mai sus, stiu cateva cazuri, direct.

    Inca ceva, tot legat de discutie: chestia aia cu batutul copilului este mult prea generalizata. E o diferenta intre a-ti baga copilul in spital ca si-a rupt un nasture, sau ca-i venit beat aseara acasa, si a-i scapa o palma dupa ceafa ca sare in strada fara sa se uite. In mod cert a doua varianta are sanse mari sa-i salveze viata pe termen scurt si mediu, pe cand prima nu te face decat un … jalnic. Da’ legal poa’ sa te futa garda cum vrea, mai ales cu o vorba bine intentionata la dosar? Poa’, cum sa nu! Mai ales in tarile cu apa calda, cu nivelul cel mai ridicat de viata din zona (cel putin).

    PS: vorbim despre radicalism si protectia copilului dintr-o tara (a noastra) unde nu agresiunea, ci bataia conjugala / familiala este un fenomen la fel de comun si la locul lui ca si vodca la rusi. Asta e alta poveste, insa.

    PPS: de asemenea, vorbim de protectia copilului intr-o tara / zona (Europa de Nord) unde problemele cu tinerii / adolescentii / copii sunt – de multe ori – scapati complet din mana: betii, droguri, violenta – you name it.

    Am vazut cu ochii mei copii (da, copii, nu tineri!) beti pula, la 2 noaptea, facand scandal monstru. In centrul unui oras scandinav. Daca le faci ceva, vin aia de la Barnevernet si ti-i iau, ca deh, drepturile omului, politically incorect, abuz monstruos. Pune tu ce vrei aici.

    Daca iti vine plodul de 12 ani acasa mort de beat, eventual iti mai spune si vreunul ca l-a vazut aseara cum rupea cosuri de gunoi si bancute in parc (nu mai spun ca poate iti fute si-o amenda garda, ca deh, tu esti vinovat, nu-i asa?!), cam ce masura vezi tu benefica pentru viitorul odraslei?

    Asa cum spuneam si in primul comment, lucrurile nu sunt intotdeauna asa cum par la prima vedere.

    Reply
    1. Radu

      Well, personal cred că în protecția copilului ar trebui să primeze interesul copilului. Poate să crească un adult mult mai normal și funcțional chiar dacă este adoptat decât să fie lăsat într-o familie la limita funcționalității.
      Legat de restul, repet, noi la ora actuală (cam ca în toate cazurile pe care le găsești pe net legate de Norvegia) NU avem informații decât din partea familiei. Și mai repet o dată, mi se pare absolut firesc ca atunci când în toată povestea asta sunt implicații copii, protecția copilului de la ei să NU facă public motivele pentru care au fost luați de acolo. Informații publice despre ce s-a întâmplat cu copiii respectivi pot aduce infinit mai mult rău acelor copii.

    1. Radu

      Poți să bagi tu mâna în foc pentru ei că nu și-au abuzat copiii ? Nu transpiră spre exterior tot ce se întâmplă în interiorul unei familii. Câte cazuri de “familii fericite” în aparență nu ai văzut ?

      Îi cunosc pe unii care se păruiau aproape zilnic în casă, cu înjurături, cu chestii aruncate pe geam, bătaie, tot tacâmul iar când îi vedeai pe stradă mergeau ținându-se de mână.

  4. Tyby

    Exprimarea corecta este: “Cand mergeau pe strada, o tinea de mana (sa nu fuga)”. Sau “cand mergeau pe strada, il tinea de mana (sa nu dea)”. :)

    Lasand gluma la o parte, revin la ideea initiala: NU te poti pronunta (nici tu, nici noi, restul) asupra situatiei in sine, neavand informatii relevante complete (sau macar cat de cat) despre subiect. Insist insa asupra sentimentului maternal / paternal, pe care chiar nu poti sa-l “cuprinzi” din afara, oricat ai vrea (been there, done that). Pot sa-ti spun ca plansetul copilului prin telefon iti taie respiratia (am facut 300 de km, in conditii de iarna, in sub 3 ore cu tot cu plecat de la birou si luat sotia de acasa, pentru ca fiica-mea facuse 39-40 la bunici, si aia erau coplesiti complet de situatie, iar stresul in alea 3 ore a fost … maxim).

    Pe de alta parte atitudinea oarecum neplacuta (sa nu zic nazista) a statelor nordice (incepand chiar cu Olanda si Germania) vis-a-vis de societate, in general, si educatia copiilor, in particular, este destul de departe de modul nostru de viata si educatie (si nu ma refer la partea de jos a societatii).

    Reply
    1. Radu

      Tibi, sentimentul ăla maternal/paternal îl ai TU. Ar trebui să fii conștient că nu toată lumea simte la fel legat de copiii lor. Să-ți aduc aminte de ăia care fac copii pe bandă rulantă și-i lasă în maternități că (citez din memorie) “să aibă grijă statu’ de ei ca să facă și statu’ ceva…” sau de ăia care-i scot la cerșit și la furat ? Sau de tații care-și abuzează sexual fetele ? WTF ? Nu te compara pe tine ca părinte cu oricine altcineva.
      Exact aia zic și eu, nu știi ce s-a întâmplat în familia aia. Dar eu unul nu aș paria prea mult pe varianta familiei.

  5. Cip

    Sistemul norvegian mi se pare aberant pe considerentul ca desparte copilul de familie in baza unei decizii administrative, iar reunirea necesita o decizie judecătorească. In timpul in care copilul e separat de familie (prezumat abuziva), se pot întâmpla multe, asa cum a zis si Tibi.
    Puterea corupe si nu am nici cea mai mica indoiala ca principiul se aplica si in cazul administratiei norvegiene. Sistemul lucrează in favoarea lui, nu in favoarea familiei, binele general contează, victimile colaterale sunt inevitabile, ne pare rau de ele, dar PLM, shit happens.
    Hai sa zicem ca judecătorul da dreptate familiei, iar copilul / copiii se întorc acasa. Ce pateste lantul de decizie care a scos minorii din familie? Eu le-as dori o soarta ca cea a violatorilor de copii, inchisi la maxima securitate. Timp de 20-50 de ani. In viata reala, probabil ca sunt sariti la promovare vreo 2 ani.

    Reply
    1. Radu

      Cip, în condițiile în care copilul este abuzat în mediul familial a aștepta o decizie judecătorească pentru scoaterea lui din acel mediu este mult mai aberantă. Primează întotdeauna interesul copilului. Trebuie scos de acolo cât mai rapid.
      În rest tu arunci cu supoziții. N-ai de unde să știi ce pățesc cei care abuzează și greșesc în sistemul lor, doar pentru că nu ai auzit tu că pățesc ceva și nu sunt arși pe rug în public. În rest sistemul lor este mult mai eficient decât al nostru și asta pot să ți-o garantez.

    2. Cip

      La noi se retine o persoana pentru 24 de ore, dupa care trebuie ca un judecator sa decida prelungirea arestarii preventive. Un sistem *atat de eficient* nu ar trebui sa aiba probleme sa lase decizia decuplarii copilului la mana unui judecator, in urma unei proceduri rapide si echitabile. Protectia si interesul copilului pot fi asigurate si in felul acesta.

      Ce supozitii arunc ? Ca sistemul birocratic e predispus la coruptie (nu neaparat financiara) ? Ca un sistem birocratic se autointretine si nu isi permite sa pedepseasca exemplar unele abateri pentru ca astfel si-ar submina existenta ?

      Nu am sustinut ca sistemul nostru e comparabil cu sistemul norvegian, prin urmare garantiile nu au ce cauta in discutia de fata. Oricum, cele doua sisteme nu au baza de comparatie, intrucat baza de plecare (educatia populatiei, sanatatea, productivitatea etc) este disproportionata.

  6. Alex Ciocan

    cred ca intr-adevar, acest caz se traduce prin imposibilitatea romanilor sa inteleaga cum ar trebui in realitate sa functioneze un stat, o asociatie pentru protectia copilului, o familie, etc…

    Reply
  7. Perkele

    Hai ca explic aici ca pentru prosti:
    – Norvegia nu e dictatura, e chiar democratie
    – Daca Skynet ala care ia copii era nasol pentru norvegieni, faceau aia scandal si schimbau legile
    – In democratie, legile reflecta de obicei normalitatea societatii unde se aplica si izvorasc din nevoile societatilor respective
    – Norvegienii, repet, sunt democratie, au politicieni si partide si toate alea. Daca parerea lor generala ar fi ca Skynet e naspa, sunt sigur ca politicienii care ar milita sa il schimbe ar primi multe voturi, deci l-ar schimba
    – Daca nu le convine ce face Skynet, familia Bodnariu poate sa faca plangeri la autoritatile norvegiene si, daca simt nevoia, la organizatii de protejare a drepturilor omului, copilului si alte organisme internationale. Pot sa ceara si ajutor consular de la ambasada Romaniei la Oslo pentru ca sunt si cetateni romani.

    De ce sa ma implic eu, cetatean roman, in deciziile statului norvegian si sa protestez si practic sa cer statului norvegian sa nu isi respecte legile pentru ca la mine in tara sunt diferite? Ce treaba am eu cu familia Bodnariu si cu modul in care statul norvegian implementeaza protectia copilului?

    Reply
    1. manu144x

      Norvegia, democraţie? :))

      Ce democraţie poate fi într-o ţară în care totul aparţine de stat?
      Toată presa şi televiziunea e un fel de TVR ca la noi.

      Nu ştim cine e vinovat sau nevinovat, pentru că absurditatea face ca acea agenţie să poată lua decizii definitive fără un judecător la mijloc.

      Practic fără un proces în care să poţi să te aperi, se merge pe prezumţia că statul are dreptate, că statul ştie mai bine, că statul e infailibil.

      Asta a fost generator de proteste mai mult, faptul că copiii se dau direct în adopţii, fără nici un proces, doar prin hotărâri.

      Tipul de la hotnews are dreptate, dacă erau doar români, înţelegeam, suntem noi mai înapoiaţi, asta este. Dar când ţări democrate ca şi Cehia, Slovacia, Polonia, chiar şi Statele Unite, declară oficial că ceva e putred acolo, eu zic că ceva tot este.

      Personal cred că e un mindset foarte periculos să pornim de la premiza că statul e incoruptibil, doar pentru că dă bine în sondaje despre calitatea vieţii.

      Să nu uităm că oficial România o ducea foarte bine în perioada comunistă, eram în top la respectarea drepturilor omului şi suedezii sau americanii n-au crezut nici în ruptul capului că în România se fac torturi în închisoare, aşa de bună imagine au reuşit comuniştii să ne facă în străinătate.

      În realitate doar noi ştiam ce se întâmplă.

  8. Tyby

    Perkele, ai aproape dreptate, exista insa un singur donwside al acestei stari. Oamenii pleaca acolo pentru mai bine, unii nu sunt genii, sunt convins ca majoritatea celor plecati pentru mai bine (nu ma refer la ciori ciorditoare) sunt bine intentionati, insa nu le spune nimeni ca regula de baza la faza asta cu protectia copilului functioneaza la ei cam asa: (mi se pare ca) ai gresit, te-am futut. Nu te intreb, nu te avertizez, nu iti dau posibilitatea sa te indrepti si apoi, daca nu o faci, iti iau plozii.

    Ba mai mult, nu iti dau nici macar posibilitatea de “take it or leave it”. Mai precis: ori iti iau plozii, ori ti-i iei tu si te duci dracului in gaura lipsita de civilizatie si educatie din care ai venit, noi chiar nu avem nevoie de cretini si nici de progeniturile lor handicapate si traumatizate. GO!

    E politica, e democratie, e frumos. Si la noi este, fix la fel. De-aia am fost sinistrat 24 de ore in plus fata de cat (nu) a permis vremea, ca e democratie si e bine.

    Sa nu aveti impresie ca aia sunt mai frumosi si mai destepti decat altii, pana acum nu am vazut sistem politic extraordinar si fara urma de coruptie & shit. NICAIERI. Asa ca eu raman rezervat la atitudinea autoritatilor de acolo in cazurile mediatizate. Cu atat mai mult ca incepe sa se imputa usor usor cacatul la ei acolo, nu m-ar mira sa si bufneasca in viitorul apropiat.

    Reply
  9. enzo

    Cred ca ar trebui definit ce inseamna aia violenta sau corectii fizice.
    Una e sa primeasca o palma la fund sau una peste degete cand isi baga degetele in mancarea neterminata gen crema de la prajitura :)) .
    Alta este sa ia bataie cu biciul ca a scapat vacile in ogorul vecinului, appropo, faza cu bataia pe hotar a functionat cine stie cate sute poate mii de ani si inca mai functioneaza in unele zone… face parte dintr-o cultura pe cale de disparitie.
    Problema cea mare a sistemului este transparenta. Nu stiu cam cum ti s-ar parea daca ar veni cineva sa iti ia serverele din rackuri si sa nu iti zica nimic. Asa pur si simplu. Ne vedem in instanta daca faci vr-o contestatie, daca nu nu.
    Bataia nu e justificata deloc, dar uneori este greu cu piticii, pana nu ii ai nu stii iti poti doar imagina.
    Cum ramane cu restrictionarea unor practici culturale gen mancatul cu mana la indieni? pentru asa ceva iti ia copilul din casa in Norvegia. E o chestie culturala, nu mai traim la 1800 ca sa fie o problema de igiena.
    Ai vazut filmul “girl with the dragon tattoo” ? Doar nu crezi ca aia baga asemenea scene in filme doar ca sa fie mai spicy.
    Daca tot ai o asa incredere oarba in sistemul norvegian cum explici cazul Anders Behring Breivik? Eu as fi foarte curios sa vedem niste statistici despre copii institutionalizati in Norvegia si despre ce se intampla cu ei dupa ce pleaca din institutii, cum se descurca mai departe.

    Reply
  10. manu144x

    Am vrut doar să pun asta aici, se pare că de când cu cazul Bodnariu, norvegieni de-ai lor încep să iasă la suprafaţă.

    Democraţie my ass, presa e susţinută prin subvenţii guvernamentale, de aceea nu relatează.
    Repet, nu mă interesează neaparat ce-a fost în cazul Bodnariu, acolo trebuie un proces echitabil şi corect.

    Dar referitor la sistem şi la mega-lăudatele democraţii nordice, se pare că e doar o iluzie întreţinută din mult petrol:

    https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1149196578425091&id=199416326736459

    Reply

Leave a Reply to v Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *