Citeam zilele trecute în Academia Cațavencu știrea referitoare la noua aulă pe care Abramburica vrea s-o construiască în Politehnică. Și mă gândeam atunci că sunt multe corpuri de clădire și multe săli care-ar trebui recondiționate și renovate, sunt probleme mai urgente legate de infrastructură și aula nu e decât tichia de mărgăritar.

Acum 2-3 săptămâni rămâneam fără curent electric complet în 3 corpuri de clădire. Curent electric folosit printre altele pentru a alimenta servere și sisteme de alarmă. Sisteme de alarma devenite brusc inutile (în condițiile în care pana de curent a durat peste 14 ore). Toate astea din cauza ploilor și a infiltrațiilor de apă în subsolul unde e ținut punctul de transformare. Rețeaua electrică e la pământ peste tot în Politehnică. Sunt siguranțe care sar dacă merge aerul condiționat mai mult de 30 de minute. Evident, rețeaua electrică este de acum 20+ de ani și nu a fost proiectată pentru consumul din ziua de azi.

Ieri eram la clasa de cisco și ne-am trezit că pică siguranțele unele după altele (au picat rândurile din sală, unul după altul, la interval de 5-10 minute). Azi îmi povestea un coleg cum orbecăiau electricienii prin zonă fără să aibe habar care-i problema. În concluzie clasa pe care ar fi trebuit s-o ținem mâine o s-o amânăm din cauza “condițiilor vitrege”.

Bine, aici avem o scuză că-i o zonă în care nu s-a investit mai nimic. Dar putem să discutăm și de locurile în care s-au investit bani mulți. UTI a avut un contract și ar fi trebuit să monteze sisteme de supraveghere și alarmă. Sunt montate cu curul și majoritatea nu funcționează. Tâmplăria termpan pusă ar putea fi dărmată și de un copil ținut flămând o săptămână. IMSAT a câștigat de curând o licitație și ar trebui să se ocupe de cablare prin corpurile de clădire de la noi. Cică vin câte juma’ de oră și se cară. Că-s majoritatea în concediu acum și na, nu prea e chef de muncă. Și tot așa. Treburile care se fac, se fac pe bani mulți și în dorul lelii. Restul sunt lăsate în paragină sau cârpite de pe o zi pe alta. Și în timpul ăsta Abramburica își pune tichia de mărgăritar în cap și mai spoiește pe ici pe colo cum a învățat de la mentorul ei în ale politicii.

Eh, noi să fim sănătoși.