Ultimul concert văzut în formula completă Timpuri Noi l-am văzut cu ocazia ultimului Cisco Expo care-a fost făcut la Marriott și care-a avut petrecere la finalul primei zile (da, pe vremea aia Cisco Expo dura 2 zile și participarea nu costa 150€ ). Asta se întâmpla undeva prin 2007 când trupa tocmai se reunise după câțiva ani de pauză între Iliescu și Artanu. După aia s-au tot certat/împăcat până în zilele noastre.

Au mai fost concerte la care-au participat împreună dar n-am avut ocazia să ajung la unul până în seara asta. La ăsta am luat bilete din timp  (masă lângă scenă la Hard Rock Cafe ) și așteptam cu nerăbdare momentul.

După 2 ore de concert pot să spun cu mâna pe inimă că biletele și-au meritat și ultimul leuț dat pe ele dar că am plecat ușor dezamăgit. Concertul a început (eu așa țin minte, m-am contrazis pe tema asta dar e posibil să greșesc având în vedere că noi tocmai arătam biletele) cu “Perfect”. A continuat cu alte piese clasice din repertoriul formației reunite (Becule, Nămol, Vecina, Tanța, Luca… ). După care au întrerupt abrupt, au urmat câteva momente în care lumea făcea poze cu membrii formației pe lângă scenă și a reînceput să cânte doar Partizan (adică formația lui Artanu). Fix 3 piese. După care a cântat Timpuri Noi (doar bucata lui Iliescu, fără Artan și cei din Partizan). Au cântat doar Catran și Tata. Ca o paranteză, Catran a sunat ca de obicei demențial. Iliescu este un chitarist excepțional, mă uitam mesmerizat la scenă cu un mare zâmbet lățit până la urechi și nu-mi venea să cred cât de bine poate suna. Însă ca vocal sună ca un pitic mușcat de coaie de o veveriță.

După treaba asta Iliescu i-a invitat și pe ceilalți pe scenă și au mai cântat câteva piese din repertoriul extins (Malu-Valu, Emigrant USA, Adeline, Victoria) și au încheiat tot cu Perfect. Eh, și aici apare dezamăgirea. Poate din cauza formatului, poate din cauza faptului că au cântat totuși undeva pe la 2 ore și ceva în total, la final nu au făcut nici un bis. Ceea ce nu mi se pare tocmai frumos. Există o etichetă pe la concerte, etichetă care spune că îți lași instrumentul jos, mulțumești, pleci și reapari în urma aplauzelor furtunoase ca să mai cânți vreo 2 piese. Mai ales atunci când ăia din public aveau promis și un Stere pe acolo. Ăștia efectiv s-au cărat toți de pe scenă, au urmat câteva minute de bâlbâială în care publicul aplauda și scanda iar scena rămăsese luminată dar după cele câteva minute lumina s-a stins iar din boxe a început să se audă Bruno Mars. Cam abrupt final.

Mai în glumă, mai în serios în seara asta i-am comparat pe ăștia cu Audioslave. Sună excelent împreună, separat Rage parcă nu prea merge iar Cornell suge pixu’ pe lângă Timbaland and Co. Și e mare păcat să nu lași orgoliile deoparte și să nu faci o treabă bună.

 Nu, Stere nu s-a auzit în seara asta…