Aseară la întoarcerea spre casă de pe la niște plimbări prin oraș am zis să ne oprim să mâncăm/bem ceva pe undeva. Și am pus ochii pe un mic pub/restaurant apărut relativ recent (cred că pe undeva prin vara anului trecut) de pe lângă piața Rosetti. Locul se numește 3Kombinat și se află pe strada Speranței numărul 7. Are o terasă relativ mică (sunt vreo 7-8 mese cred) la umbra unui falnic dud și un interior nu foarte spațios dar frumos amenajat și mai ales destul de aerisit (adică nu dai cu cotul în farfuriile vecinilor). Noi am stat la terasă și am comandat niște burger, o salată cu brânză haloumi și niște hummus. De salate și hummus s-a ocupat partenera de viață, de burger eu. Și am fost ambii mulțumiți. Burgerul a fost mai mult decât decent, chifteaua de carne a fost generoasă și, deși făcută un pic mai bine decât aș fi preferat eu, foarte bună la gust. Vine împreună cu două sosuri și cu niște cartofi wedges absolut demențiali. Sunt unși cu un sos și ușor caramelizați. Eu fiind cu titi-ul am consumat numai limonade dar în selecția de bere am văzut că au și un Grolsch…
Falimente în lanț
Până mai acum un an ajungeam relativ des pe la traininguri prin Brașov. Și pentru că mă plictiseam serile prin camera de la hotel mai ieșeam și pe la câte-o bere. Așa am descoperit încet, încet majoritatea crâșmelor de prin oraș. Ei, în ultima vreme am dat mai răruț prin Brașov și, ajuns acum din nou, am zis să mai revăd din localurile în care am băut bere altădată. Am zis să încerc întâi cu Bierhaus, loc excelent de băut bere o bucată de vreme dar de care am fost dezamăgit ultima dată când am dat pe acolo. Oamenii aveau o selecție relativ decentă de beri, mâncare bunicică, atmosfera se mai stricase (și faptul că au scos Franziskaner din meniu chiar m-a dezamăgit). Ei bine, se pare că acum au rezolvat definitiv problema. S-a închis. O altă berărie/loc cu beri mai diversificate era Die Stube. Aici nu excelau nici prin mâncare (deși aveau câteva chestii de halit care mergeau binișor la bere) dar aveau o selecție măricică de beri. Așa că, văzând că Bierhaus este închis, am zis să mă duc spre Die Stube. Ajuns în fața lui am constatat că luminile sunt stinse și aici. Beznă totală. Mai pun…
Grevă studențească – 2
Vă ziceam în urmă cu 2 articole (adică acum vreo 2 săptămâni, atât de des scriu eu pe aici) despre greva studenților împotriva legii anti-fumat și despre faptul că cineva a plătit o campanie de SMS-uri trimise tuturor studenților de prin Regie prin care erau invitați la acțiunea respectivă. Eh, atunci aruncam eu cu presupunerea că ar fi fost vorba de cei de pe la cămine. Între timp Laura a fost harnică și s-a dus cu legea 677/2001 peste cei de la Orange care i-au indicat mai departe operatorul de marketing și de acolo a aflat cine a plătit campania de SMS-uri. Ca să n-o mai lungim, era vorba de Pub18/Big Brother. Deh, e nasol să-ți faci cârciumă pe teritoriul campusului și să vină legea anti-fumat peste tine. Acum recunosc, aveam de gând să mai aștept și să aflu cum se finalizează povestea pentru că tot Laura, cuprinsă de un spirit civic ieșit din comun, a făcut reclamație la “Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal”. Dar n-am mai rezistat pentru că aseară, făcând browsing plictisit pe niște articole de prin Vice am dat de un articol la finalul căruia bătăioasa manageriță de la Pub18 sare să…
No smoking
Am fumat vreo 8-9 ani din viață și m-am lăsat de vreo 13-14 ani aproximativ. N-am început să fumez pentru că doream să intru într-un anturaj cool pentru că atunci când am început eu să fumez, prin liceu, nu eram decât vreo 4-5 persoane care fumam și de obicei ne ascundeam destul de bine ca să nu dăm nas în nas cu profesorii. Mă apucasem de fumat că îmi plăcea să stau singur câteva minute în fiecare pauză în loc să mă scobesc în nas cu colegii de clasă. Chiar și pe vremea când fumam nu suportam însă fumul de țigară atunci când mâncam. În rest puteam să suport în anumite limite să se fumeze în jurul meu. În contextul ăsta, eu unul am criticat nițel legea antifumat promulgată în decembrie. Pentru că sunt de părere că fiecare dintre noi este liber să se omoare dacă dorește (chiar și prin fumat pasiv). Dacă nu-ți place și nu suporți fumul de țigară, nu ieși în oraș cu prietenii tăi care fumează. Dacă prietenii tăi care fumează știu că pe tine te deranjează și țin la tine suficient de mult, atunci caută să găsească un loc de ieșit în oraș în care…
Cum să fuți un bar
Scriam acum vreo 2 luni (adică prin octombrie) următoarea chestiune la finalul unui articol despre alcoolul consumat într-un scurt team-building în Brașov : “Ca să pot face față acestui fapt mă consolez cu gândul că la cât alcool am consumat în orașul ăla măcar am contribuit și eu la bunăstarea lui. Așa, măcar 10m de asfalt ar trebui să poarte numele meu.” La fel cum scriam și foarte frumos acum mai multe luni de Bierhaus din Brașov, un bar în care mi-a făcut o reală plăcere să beau niște multe beri. Dar nah, soarta a făcut ca eu să nu mai am ocazia să vin și să stau în Brașov de prin mai până acum când am avut din nou training de-o săptămână. Și ca de obicei am ieșit miercuri seara la bere, eu insistând să merg tot în Bierhaus. Deși știam că Tavi, chelnerul-minune, nu mai lucra acolo și văzusem pe Facebook (pentru că dădusem like paginii) că barul a cam deviat ușor într-o direcție neplăcută. Dar nu aveam habar cât de trist stau de fapt lucrurile. Ajuns la fața locului am avut parte de prima surpriză neplăcută pentru că au scos COMPLET din meniu Franziskaner, berea mea preferată….
Investiție în oameni
Povesteam aseară cum a fost la concertul Timpuri Noi din Hard Rock Cafe. Ce n-am povestit a fost faptul că aseară am ajuns pentru prima oară în Hard Rock Cafe. Și exceptând prețurile nițel cam mari pentru bere (și nici măcar nu vorbim de vreo bere excelentă ), adică 14 lei pentru un pahar de 420ml de Carlsberg, vreo 22 de lei pentru Holsten nefiltrată, cea mai ieftină fiind Tuborg la 12 lei (Tuborg e o bere pe care nu aș recomanda-o nici dușmanilor), nu am ce să reproșez altceva locului respectiv. Mai mult decât atât, m-au impresionat teribil fetele și băieții angajați acolo. De la intrare, după ce ne-au controlat biletele, am fost preluați de o fată care ne-a condus până la masa aflată undeva pe lângă scenă. Cu un meniu deasupra capului se mișca rapid printre mese și la fiecare câteva secunde se întorcea zâmbitoare către noi să verifice dacă mai eram în spatele ei sau rămăsesem în urmă. Băiatul care a venit și ne-a luat comanda a “lucrat” în același stil. Deși era plin, l-am văzut că avea vreo 6-7 mese în “grijă”, nu a fost nevoie să îl chem eu să mai aducă vreo bere ci…
Concert Timpuri Noi/Partizan
Ultimul concert văzut în formula completă Timpuri Noi l-am văzut cu ocazia ultimului Cisco Expo care-a fost făcut la Marriott și care-a avut petrecere la finalul primei zile (da, pe vremea aia Cisco Expo dura 2 zile și participarea nu costa 150€ ). Asta se întâmpla undeva prin 2007 când trupa tocmai se reunise după câțiva ani de pauză între Iliescu și Artanu. După aia s-au tot certat/împăcat până în zilele noastre. Au mai fost concerte la care-au participat împreună dar n-am avut ocazia să ajung la unul până în seara asta. La ăsta am luat bilete din timp (masă lângă scenă la Hard Rock Cafe ) și așteptam cu nerăbdare momentul. După 2 ore de concert pot să spun cu mâna pe inimă că biletele și-au meritat și ultimul leuț dat pe ele dar că am plecat ușor dezamăgit. Concertul a început (eu așa țin minte, m-am contrazis pe tema asta dar e posibil să greșesc având în vedere că noi tocmai arătam biletele) cu “Perfect”. A continuat cu alte piese clasice din repertoriul formației reunite (Becule, Nămol, Vecina, Tanța, Luca… ). După care au întrerupt abrupt, au urmat câteva momente în care lumea făcea poze cu membrii formației…
Omul și locul
Sunt un mare fan bere și cu cât am o mai mare selecție de beri în crâșma în care beau cu atât e mai bine. Tocmai de asta îmi plăcea într-o vreme să merg prin Die Stube în Brașov. Deși locul avea câteva dezavantaje majore. În primul rând nu arăta tocmai grozav. O speluncuță mai curățică care vroia să semene c-o berărie bavareză. În al doilea rând, dacă doreai să stai la etaj (acolo unde erau și cele mai multe mese), trebuia să cobori și să urci 2 etaje când vroiai să te duci să te piși. Și într-o berărie te piși des, vă spun eu. Berea e diuretic și cam ce intră, trebuie să și iasă. În al treilea rând, budele nu arătau nici ele foarte grozav. Dar deh, ăsta-i avantajul băieților că se pot pișa din picioare și nu tre’ să atingă prea multe chestiuni străine de ei. Și în al patrulea rând, berea era cam scumpuță. Însă avea avantaje care compensau dezavantajele de mai sus. Chiar dacă berea era scumpă, era cam singurul loc în Brașov unde găseai atâtea tipuri de bere. Chiar dacă n-arăta grozav, după câteva beri covrigii ăia bavarezi calzi mergeau excelent. Mai aveau…
Cum să te lepezi de Pilsner
V-am mai povestit eu cum a început să nu-mi mai placă berea normală Pilsner după ce-am fost în vacanță în Belgia. A trecut un an jumate de atunci și tot nu sunt capabil să mai simt plăcerea pe care-o simțeam înainte când dădeam pe gât vreo sticlă de Beck’s sau Carlsberg. De aia acum am ajuns să beau mai mult weissbier. În rarele momente când mă duc pe la niște beții în grup și nu am de ales beau și pilsner. Dar e băută așa, mai în silă. Ca pe apă doar că are un pic de alcool și ajută la conversație. Fiind ditai burtosu’ a prins bine un pic de moderație la capitolul ăsta. Din păcate pentru mine am găsit Primator Weiss-ul în Auchan/Cora, Auchan-ul a început să aducă beri bune și interesante și pasiunea mea nu a dispărut complet doar s-a rafinat. Într-una mai costisitoare. Dar oricum, nu mai dau pe gât berile ca înainte ci îmi este suficient o bere/două băute într-o seară odată la 1-2 săptămâni. Și pentru că e posibil ca experiența mea să-i ajute și pe alții să scape de această povară înfiorătoare care este consumul de bere m-am gândit să vă fac un…
La pomul lăudat
De aproximativ 2 ani, 2 ani jumate (ce repede trece timpul) tot bat drumul prin Brașov cu diverse treburi. În medie cam odată pe lună să zicem. Îmi plăcea orașul și înainte deși nu avusesem ocazia să-l cunosc prea bine. Dar de când mi s-a oferit ocazia asta am ajuns să-l îndrăgesc. Una din politicile mele privind vizitele în Brașov e legată de vizitarea unei locații de băut bere (de preferabil una necunoscută) de fiecare dată când trec pe aici. Așa că aseară mi-am urmat programul obișnuit și-am ieșit la bere. Și nu puteam să ies în altă parte decât în noua berărie Ciucaș. Și pot să spun că per ansamblu nu mi-a plăcut. Singurele avantaj este prețul berii (și al micilor). În rest dă peste tot senzația de “polished turd”. Decorul cu mult lemn, mesele de lemn, frumos făcute, scaunele la fel, dar stricate cu tapițerie (arată ca un cur un scaun de lemn în stil de scaun de berărie cu tapițeria pe el). Pe pereți sunt lipite niște afișe cu niște peisaje montane da’ din loc în loc sunt agățate niște chestii care vor să imite mușchiul. Nu mă întrebați ce caută pe perete… La fel, becurile de…
Twitter practic ?
Azi am văzut prima utilitate practică a twitter-ului. Tot nu reușesc să fiu convins de avantajele majore ale aberatului pe 140 de caractere dar ăsta să zicem că ar fi primul pas înainte. Eram cu Laurențiu după câte-o pizza mâncată și-o bere băută pe la Shorley prin regie și am constatat că mai am ceva timp liber la dispoziție. Așa că am zis să ne mai reorientăm spre înc-o bere (suc eu că eram cu mașina) prin alte zări mai albastre. Eventual s-o punem de-un meeting mai ad-hoc dacă se poate. Așa că i-am dat lui ăla micu’ laptopul meu în brațe și s-a apucat să tweat-ărească despre ieșitul la bere. Bine, n-a apărut nimeni deci n-a avut succes dar ideea rămâne. Lumea află. Am fost pe “La Motoare” cu Laurențiu și cu Sorin Rusi. Am uitat cât de nașpa e să stai juma de oră la coadă după un păhărel de bere pe care-l golești in trei înghițituri (nu eu, eu am băut Cola, repet) și-am uitat cât de greu e să găsești o masă pe acolo seara. Noroc că dai de lume cunoscută și te înghesui printre ei.
Când unii muncesc…
… alțiii par că se distrează. În seara asta fu party-ul RoBlogFest 2009. N-am fost. Nici nu prea intenționam să fiu după ce-am asistat la balamucul de anul trecut când am stat la coadă aproximativ 1h numai ca să intru într-un club (Fabrica) mult prea mic pentru populația prezentă. În plus, muzica neinspirat aleasă și dată mult prea tare a făcut imposibilă socializarea. Nu știu cum au stat lucrurile în privința asta anul ăsta (Paul zice că a stat parcă mai puțin la coadă). Dar am văzut reacțiile de după pe diverse bloguri. Spuma, crema și caimacul au fost luate de Visurât. Pe lângă astea se pare că publicul prezent în sală (colegi bloggeri de altfel) i-a transmis numai urări de bine și multă, multă sănătate la primirea premiilor. Mă întreb când o să realizeze organizatorii că evenimentul ăsta este nițel cam depășit în forma actuală. Avântul luat de blogging la noi a rezultat într-o mulțime mult prea numeroasă pentru un club (oricât de generos ar fi) și mult prea pestriță pentru a accepta cu grație un învingător care aparține unei alte bisericuțe (căci dacă nu vă este clar de ceva vreme, blogosfera a ajuns să fie destul de fragmentată…
Saptamana pe scurt
Mă plângeam și azi lui piticu că n-am prea avut timp să scriu mai nimic pe blog săptămâna asta. Așa că povestesc acum pe scurt chestiile notabile/importante.
2 idei
1. E a 3-a oară când ajung în “Niște domni și fii”. Pe Covaci. Mic, comod, plăcut, atmosferă mișto. Genul de bar pe care mi l-am dorit întotdeauna. Genul de bar făcut în principal pentru a strânge prietenii dornici de-o băută. Stilul de muzică auzită în boxe – punk. Dar nu deranjant. Nu mă omor după genul respectiv dar nici nu-mi displace și după câteva beri chiar e plăcut să descoperi că UNELE piese sună bine. Dacă într-o bună zi voi avea bani să-mi deschid o afacere îmi voi deschide un bar în stilul ăsta. Poate cu muzica un pic schimbată însă, în rest, aș plagia absolut tot. 2. Încerc din răsputeri să-i înțeleg pe cei tineri dar blazați. Blazați din punct de vedere profesional, material, personal. Ce naiba, tinerețea ar trebui trăită și ar trebui să însemne în primul rând speranță, când ești tânăr poți să visezi că faci diverse treburi. Într-o anumită măsură ar trebui să faci niște pași pentru a-ți urma visele. Dar în nici într-un caz să nu ajungi blazat la 20 de ani. Să te plângi că nu ai un viitor dar, în același timp, să nu faci nimic în privința asta. Cum am ajuns…
I'm back
Am fost plecat 3 zile într-o excursie prin Budapesta. Impresii și poze despre excursie or să vină mai târziu. Acum povestesc ce evenimente am pierdut în astea 3 zile. Pai primul și cel mai important e roblogfest-ul. Am stat doar vreo 30 de minute pe acolo și am băut o halbă de bere (destul de scumpă berea). N-am fost rușinos dar eram “under pressure” și n-am apucat să socializez decât cu 1 bucata ex-student de pe la Cisco întâlnit întâmplător pe acolo. După care am plecat. Am aflat ulterior că avionaru m-a căutat p’acolo, zoso m-a făcut frate cu eloa (STF) și surprinzător am ieșit pe un loc 4 la categoria “Cel mai bun blog de tehnologie”. Ok, promit să scriu mai multe chestii de genul ăsta. Mă bate gândul să fac o rubrică în care să prezint cam ce le fac studenților pe la fiecare laborator de CCNA (sau mă rog, pe la majoritatea laboratoarelor). Aseară am ajuns destul de târziu acasă, am băut un cuba libre și am căzut la pat. Azi trebuie să ajung la interviurile pentru CCNA1 (doritorii pot veni la ora 18, sala EG202, Facultatea de Automatică și Calculatoare). O singură fază povestesc legată de…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…