Am dat o fugă în după-amiaza asta prin Auchan. De obicei îmi fac cumpărăturile în timpul săptămânii, cel mai des dimineața. Parcarea la Auchan e goală, magazinul la fel și toată tărășenia durează sub 20-30 de minute. Cum săptămâna asta a fost infernală, am amânat momentul până azi.
N-am mai văzut de mult Auchan-ul în weekend. Plin ochi. Familii cu copii mici și mari, cu bunici, cu mame cu tați și cu de toate au ieșit la spartul săptămânal al banilor. Probabil c-aș fi rămas doar cu uimirea asta dacă nu observam două chestii destul de haioase mai ales în lumina situației economice.
La raionul de produse vrac au rămas fără rahat. Asta-i un lucru normal și logic. În vremuri de criză se știe că toată lumea mănâncă rahat mai mult decât oricând. Lumea trecea pe lângă raion, întreba de rahat și pleca dezamăgită mai departe.
A doua chestiune observată a fost că, la 2-3 coșuri, observam câte (cel puțin) 2-3 pungi măricele de pufuleți. Mânat de instinctul de turmă m-am dus și eu către locul de baștină al pungilor de pufuleți. Când am ajuns acolo, surpriză. Se terminaseră toți pufuleții și coșul special amenajat arăta ca după un război aprig. O pungă era pe jumătate ruptă și pufuleții zăceau vărsați printre gratiile coșului. Probabil a fost smulsă de-o mână mai nerăbdătoare și a cedat subit. Fix când mă pregăteam să comentez că “ce naiba se întâmplă aici, lumea mănâncă rahat cu pufuleți ?” văd că apare un stivuitor cu un palet plin de pufuleți.
Aici am asistat la scene de coșmar. Brusc, lumea s-a strâns ca la urs în jurul paletului și al coșului pentru pufuleți. Cred că dacă omul ăla zicea că doar transportă paletul în colțul celălalt al magazinului, nu mai avea multe minute de trăit. Din fericire pentru el n-a fost așa. A desfăcut paletul și a scos primul sac de pufuleți, l-a desfăcut și l-a răsturnat în coș. Aici a fost momentul în care oamenii au devenit fiare. În mai puțin de câteva fracțiuni de secundă a dispărut și ultima pungă. În timp ce se întorcea spre palet ca să mai desfacă un sac, unul dintre disperații după pufuleți a înșfăcat un sac întreg și l-a aruncat în coș. Spectacolul era de-a dreptul fascinant dar și înspăimântător în același timp.
N-am mai stat că oricum n-aveam aparat foto la mine să captez scena. M-am dus la lapte și la ouă.
Concluzia, se anunță vremuri căcăcioase, faceți provizii de pufuleți din timp (©).
Doua chestii haioase? Mie mi se pare ca ne intoarcem in salbaticie. Asemenea goana dupa pufuleti (pe care am observat-o si eu) o mai vedeai doar prin ’88-89 cand se faceau cozi imense la asa ceva. Regimul ala a lasat urme si in comportament si in gusturi…
Băi, mi-a fost rușine să recunosc în post da’ mai târziu nițel m-am întors și-am luat și eu 2 pungi de pufuleți. Trebuia să-i iau că prea păreau atât de speciali încât se caftea lumea pe ei.
Si cum au fost? Altfel decat aia pe care-i cumpar eu de la butic, de la colt? Au avut gust de miere or smth? :)
Sunt buni pufuleții ăia da’ nu cred că m-aș omorî pentru ei.
Asa se intampla mereu. Ce am mai observat este ca doar la raionul cu mancare este omor. In restul raioanelor bate vantul.
asta inseamna societate de consum care digera reclame non-stop.
nu mergem sa cumparam ca avem nevoie, mergem sa cumparam ca e promotie, nu conteaza ca ai acasa 5 perechi de pantofi abia purtati – s-au demodat de anul trecut – tre sa luam ceva nou – adica pantofii care anul trecut erau 6 milioane acuma is 600 mii si normal… sunt la moda. :))
=> criza mondiala se crizeaza si mai tare.
pufuletii merg bine la filme – preferabil alea de pe canalele de scucces prosteve, antenea1, etc. alea cu reclame de juma de ora – suficient sa te plimbi agale pana la magazinul din colt pt inca o punga de pufuleti.
super tare :)) rahat cu pufuleti! sa vezi la biserica omor pt crengute de salcie si calcat in picioare pana s-a golit masa, apoi ultimii au facut si curat pe jos, recuperand ceea ce calcasera in picioare primii, si tot mai erau cativa care nu apucasera si faceau gat.. asta e nivelul.