Am plecat azi din Brașov spre Galați prin Târgul Secuiesc – Vidra – Focșani – Galați. Frumos drum cu excepția unei bucăți de vreo 5-6km în care țineam bucile strânse în timp ce îmi manevram mașina prin niște gropi imense. Ce-i drept ești anunțat că-i drumul în lucru. Partea proastă e că-i în lucru de vreo 2-3 ani. Dar ce pretenții poți să ai într-o țară în care 50km de autostradă se construiesc în 20 de ani.

Dar să revenim la oile noastre. O bună bucată de drum, prin fiecare sat de sași/secui sau ce papuci sunt locuitorii de prin zona aia aveam ocazia să admir câte 3-4 instalații de Kurtos Kalacs. Am zis că am suficientă burtă și am rezistat eroic, n-am oprit. Circa 100 de km mai târziu mi se făcuse o foame de aș fi mâncat și mama colacilor secuiești.

Pe partea celalaltă a munților, în Vrancea, locul Kurtos Kalacs-ilor a fost luat de sticle de vin. În fiecare sat, 3-4 case cu sticle de vin de vânzare în față. De asta-i frumos în România. Fiecare vinde pe specificul locului. Similar cu momentul anterior am zis că nu se face să opresc să cumpăr vin. Sunt oricum la volan și nu pot să-l beau (și nici măcar să-l gust nițel). Și nu era momentul atunci.

Ia ghiciți vă rog după ce-mi plouă-n gură acu’….