Design revoluționar

Nu mă pot abține, îmi pare rău. Am perorat pe tema asta de câteva ori pe aici. Și o fac încă odată. La cum merg lucrurile n-o să fie ultima dată.

Toată discuția pleacă de la Leap Motion și de la discuția asta de pe Slashdot. Trecem peste faptul că Slashdot începe să fie din ce în ce mai plin de tâmpenii. Leap Motion este o jucărie care pare relativ mișto. Sunt chiar curios să o încerc și eu. Până atunci plec de la review-ul ăsta făcut de Răzvan. Și pot să zic că mă aștept să am cam aceleași concluzii pe final. Dar asta nu m-ar împiedica să mă joc cu ceva nou.

Dar să revenim la subiectul central al discuției. Se pare că tot mai des apare în lumea IT dorința asta a utilizatorilor de a gesticula cu mâinile prin aer în timp ce lucrează la un calculator. Jucăriile care “rezolvă” problema asta sunt lăudate peste tot cu epitete de genul “revoluționar”, “ingenios”, “genial” și altele asemenea.  Și mă simt prost pentru că eu și cu încă vreo 2-3 “boșorogi” suntem de părere că treaba asta-i o mare idioțenie. Și de data asta o să argumentez mai pe larg.

La ora actuală putem face 2 chestii complet distincte cu un calculator. Să “rumegăm” informație sau să “producem” informație. Partea cu “rumegatul” e simplă. Ai nevoie de un ecran și de o metodă relativ rapidă prin care să poți să ajungi la informație. Nimic mai mult. Iconițe, aplicații, cel mult un deget care să dea sus-jos/stânga-dreapta pe un ecran.  Tabletele, smartphone-urile și toate jucăriile de genul ăsta care se vând în draci în vremurile astea sunt niște medii mai mult decât reușite pentru consumul de informație. Dar cam atât. În disperare de cauză poți răspunde la un email. Dar e mai dificil de făcut asta decât de pe un calculator clasic (observați vă rog că evit să folosesc “PC” ).

Când vine vorba însă de “produs” informația, avem nevoie de ceva mai mult de-atât. Avem nevoie de o metodă care să preia limbajul (cuvintele, semnele de punctuație ) și să le transforme în biți. Sau să preia o informație digitală (fotografie, film) și s-o modifice in așa fel încât să creeze ceva nou/interesant. Ei, și-aici intervin problemele. Nu poți scrie un text lung pe o tabletă. În mod sigur nu la fel de eficient ca pe o tastatură clasică. Nu poți manipula conținutul la fel de eficient cum o faci cu un mouse și o tastatură (eventual tabletă grafică și alte unelte).

Cele două dispozitive “noi” de intrare la ora actuală sunt ecranul tactil și “jucăriile” care folosesc camere de genul Leap Motion sau Kinect. Ecranul tactil pe un calculator îl consider o invenție fără sens. În loc să facem ecrane cu rezoluție cât mai mare, capabile de culori cât mai vii și de detalii cât mai fine, vindem ecrane cu rezoluție mediocră pe care mai putem să dăm și cu degetele când vrem. Excelentă idee. Mai că-mi vine să-l f.t în gură pe ăla care-a venit prima oară cu ideea de-a împinge spre consumator moda asta a ecranelor tactile. Leap Motion măcar iese din categoria asta pentru că e un dispozitiv complet separat. Rezolvă și problema unui panou mai scump pentru ecranul LCD cât și problema urmelor de  degete întinse pe ecran. Dar nu rezolvă problema ergonomiei. Pentru că, surpriză, nu-i deloc comod să stai cu mâinile în aer ca în “Avatar” sau ca în “Minority Report”. Indiferent ce-ai face și cum ai naviga prin ferestre și prin aplicații. Dacă nu ai un suport pentru brațe mâna ta va obosi destul de rapid.  Iar, nu discut de partea software aici. Poate nu există încă aplicații dezvoltate pentru așa ceva, poate că nu există nici drivere sau software optimizat pentru lucrul cu gesturile. Indiferent de asta a sta cu mâinile în aer mai mult de 10-15 minute e mult mai incomod decât scrisul unui text de câteva pagini la tastatură.

Și-atunci cum am putea găsi o metodă “modernă” de a “produce” informație. Păi am putea folosi “voice recognition”. Și aici vă recomand unul din episoadele (parcă era primul) din ultimul sezon Top Gear. Mdap, nu prea funcționează corect nici în limba engleză. Darămite în alte limbi. Dar hai să presupunem că facem un salt tehnologic de neimaginat și avem un sistem care înțelege perfect ce spunem într-o incintă închisă, fără zgomote ambientale.  Câți ați folosi metoda asta pentru scrie un mail/mesaj/text ORIUNDE. În public mai ales. Nu de alta da’ io unul chiar aștept să aud zombie pe stradă cum strigă “google search busty girls gone wild”.

Poate inventează cineva o metodă mai ingenioasă de introducere a informației. Una care să ofere și confidențialitate și care să fie și mai eficientă decât o tastatură și un mouse. Singura la care mă pot gândi în momentul de față este ceva bazat pe controlul mental. Cred că-i cam singura metodă care are potențialul de-a fi MULT mai rapidă decât mijloacele actuale consacrate. Dar suntem încă departe.

Până atunci producătorii aruncă spre utilizatori fel de fel de soluții “revoluționare” doar, doar conving isteții să mai cheltuie niște bani în plus pe “the new shit”.  Partea proastă e că parcă văd că majoritatea vor prinde (că deh, “Average Joe” este leneș și lui nu-i place să scrie cu tastatura și să râdă de el prietenii de pe facebook, preferă să dea cu degetul pe ecran) și undeva peste vreo 40-50 de ani un copil curios va da într-o grămadă de gunoi peste-o tastatură veche cu switch-uri mecanice, o va șterge de praf și va descoperi cât de utilă este. Sau “Idiocracy”.

Leave a Reply

12 Comments

  1. Oricand exista dezvoltarea reala (sa zicem durabila) si dezvoltarea pentru a face vanzari/profit. Un alt exemplu de “interfata revolutionara” a fost acum cativa ani controller-ul de la Wii care trebuia sa te “oblige” sa faci msicare in casa. Cum sa nu? Stateai comod intr-un fotoliu si agitai dracia – interpreta la fel “miscarea”.
    Sau, inca si azi, ideea de “motor hibrid care salveaza natura”. Desigur: consuma mai mult pentru a incarca si un acumulator, acumulatorul nu ofera spre consum 100% din energia folosita la incarcare si, la final, trebuie sa inlocuiesti acumulatorul care contine tot felul de substante poluante (poluante si la fabricare, si la reciclare). Nu este vorba de un “design revolutionar”, dar tot ca un “produs al viitorului” este prezentat.
    Mereu aceasta prezentare comerciala va prinde si, implicit, mereu vor fi multe firme care se vorba zbate sa “gaseasca fraierul”, adica pe noi, utilizatorii (ne)fericiti.

    P.S.: Un ultim “design revolutionar” care ma “incanta fara margini” – Windows 8… “Este viitorul…”

  2. Zici de control mental, dar imagineaza-ti haosul cuiva care sufera de ADHD. Numai ideea ca incepi sa cauti “configurare switch enterasys” si in 60 de secunde sa te trezesti cu 40 de taburi din care ultimul “am inchis usa la casa?”.

    • Eu am spus doar că e singura metodă care are potențialul de-a fi MULT mai rapidă decât metodele clasice (keyboard&mouse). Că poate avea și probleme de genul ăsta, adevărat.

  3. fish

    meh, daca ar fi o suita de aplicatii (care ti-ar minca destul de mult din procesor) care sa integreze touch/kinect-style/voce – atunci ar fi o chestie care ar merge.
    pina atunci stam la parter (http://www.youtube.com/watch?v=sAz_UvnUeuU)

  4. Acelasi lucru cu laptop-urile cu touch. Poate dai tu mai repede click cu degetul dar e absolut stupid atata timp cat nu e convertibil.

  5. fish

    @Florin Andrei – dezvolta te rog :)

  6. @fish mi se pare extrem de obositor sa stai cu mana in aer ca sa controlezi un laptop care are tastatura. In primul rand, tastatura aia iti da senzatia ca e in plus (cand de fapt touch-ul e in plus). Doar cele care se pliaza sau pot fi asezate pe birou (stand), pentru ca ori tii laptop-ul ca pe tableta (nu neaparat in mana), ori il asezi pliat pe ceva, ori il tii inclinat si iti sprijini mana de obicei pe birou. In al doilea rand, un mouse e mai confortabil.

Next Article6 luni și câteva zile