Nu-mi place să merg cu metroul. Deși vara, recunosc oarecum avantajele răcorii din UNELE stații de metrou. Mai ales stația de la Titan (mare, spațioasă). În vagoane (mai ales alea noi) povestea cu aerul stă altfel. Cauți cu obrazul transpirat o pală de vânt ca să te răcorești. Când stăteam prin Militari preferam RATB-ul că aveam linii directe până pe unde aveam nevoie. În RATB mai observi împrejurimile, mai vezi ce bulevarde se dărâmă, cum sunt îmbrăcate fetele și cât de mult a îmbătrânit populația României.

Da’ nu despre asta-i postul ăsta. Postul ăsta-i tot despre Metrou. Sau mai bine zis despre o întâmplare petrecută în metrou. Eram într-un vagon de metrou vechi, sprijinit la capătul dinspre ușa care dă spre cabină. Pe la Nicolae Grigorescu sau Dristor (nu eram atent) a urcat un țigănuș cu un acordeon. Imediat după el a mai urcat unul. S-au uitat unul la celălalt, au zâmbit și au început amândoi să cânte. Înfruntarea acordeoniștilor din metrou. Amândoi apăsau clapele în disperare. Eu mă uitam ușor amuzat la ei, având în urechi căștile de la mp3 player. Am descoperit astfel că sună foarte funny Korn – Freak on a leash varianta acustică din Unplugged cu acordeonul “la maxim” pe fundal. Un mix care ar scoate bani…