De fiecare dată când am ocazia să mă întâlnesc cu instituțiile statului sfârșesc prin a-mi da singur palme peste față (facepalms) și șuturi în cur că n-am plecat din țară acum vreo 10-12 ani (nu c-ar fi târziu acum da’ altfel ai chef la 25 de ani).

De data asta urmează să-mi expire buletinul și cum în perioada următoare o să am nevoie de el pentru niște chestiuni legale, am zis să-l dau din timp la schimbat presupunând că n-are cum sa dureze mai mult de câteva zile. Oh boy, I was so wrong. M-am prezentat marți pe la 10 la biroul de evidența a populației și-am aflat spre surprinderea mea că există bonuri de ordine. Am tras un număr și m-am pus pe așteptat. Prilej cu care am început să-mi pun întrebări legate de vraful de hârtii pe care trebuia să le aduc ca sa-mi prelungesc un buletin încă valabil. Îmi cer certificatul de naștere în original și în copie (nu e ca și cum n-ar avea deja la dosar certificatul de naștere, că l-am mai adus de cel puțin 2-3 ori până atunci) și încă câteva hârțoage. Singura chestie care mi se pare de bun simț este să vii cu proprietarul apartamentului la care o să ai domiciliu pentru a-și da acordul. În rest absolut toate sunt date pe care le pot lua lejer FIX din buletinul încă valabil cu care m-am prezentat la ei.

Având în vedere că doream să am cartea de identitate făcută relativ rapid m-am bucurat că era un afiș la intrare în care erau specificate următoarele :

Insecta din poză a venit și ea cu pretenția de-a avea buletinul în regim de urgență.

Deci iată că se poate rezolva și urgent dacă este neaparată nevoie. Ba chiar mi s-ar fi părut normal să existe și o taxă de urgență (tocmai pentru a filtra cererile nejustificate și a răsplăti cumva munca în regim de urgență) dar nu era specificat nimic legat de asta.

Vreo 3 ore mai târziu (și aproximativ 10-12 oameni trecuți prin biroul respectiv în acest timp), ajung în sfârșit în fața a două tântici trecute de prima tinerețe. Reușeau cumva să dea impresia de operativitate la prima vedere dar te lămureai rapid că nu e cazul. Maică-mea (care mă lua iar temporar în spațiu), completase din timp partea de formular care ținea de ea. Una din tăntici a început să facă figuri că alea trebuiau completate în fața lor așa c-a luat un fluid corector și s-a apucat să picteze lent pe pagină peste rubricile completate, apoi a pus-o pe maică-mea să scrie din nou, exact același lucru peste. Mi s-a părut un moment bun să încerc să mă lămuresc de ce naiba mai au nevoie încă o dată de certificatul de naștere că doar nu m-am născut înc-o dată din 2008 până acum. Răspunsul a fost la fel de edificator ca momentul cu pasta corectoare, “știm noi mai bine la ce ne trebuie”.
Și-acum că tot reușisem să le enervez, m-am gândit sa le întreb care-i taxa pentru obținerea cărții de identitate în regim de urgență. “Păi nu se poate, termenul legal este de 30 de zile, durează minim 2 săptămâni” mi se răspunde. “Doamnă, aveți la ușă un afiș în care spune că pentru situații justificate se poate elibera în 3 zile lucrătoare, este una din acele situații, trebuie să fac niște acte la notar și am nevoie de cartea de identitate pentru asta”. A venit ucigător și răspunsul tănticii, “Păi veniți cu programarea de la notar”. Pe moment am fost descumpănit dar mi-am revenit rapid și-am întrebat-o mai întâi unde este specificată nevoia de orice anexă/act doveditor pentru urgență și apoi cum ar trebui să arate programarea aia la notar, nu de alta dar eu am folosit niște mijloace moderne să fac programarea, mai precis telefonul. Ea nu și nu, că scrie la intrare mare că este nevoie de acte și că îmi arată când ies. Ok zic, chiar sunt curios. Termin în birou, ies și aștept să vină sa-mi arate. Între timp fac și poză afișului din geam pentru posteritate. Mă duc din nou peste ea și-o rog frumos să-mi arate unde în text scrie de acte doveditoare. Îmi dă nervoasă o hârtie de completat (o cerere pentru soluționare rapidă, care ce să vezi minune, EXISTA) și îmi spune că asta înseamnă “justificate” din textul ăla, justificate presupune existența unor hârtii care să justifice. Degeaba am încercat eu să-i explic, un umil inginer, că i-am justificat verbal nevoia respectivă și că justificat este sinonim cu motivat/explicat, n-am avut cu cine. Ah, și după ce mi-au luat vraful de copii după toate căcaturile, mi-au oprit și buletinul încă neexpirat că altfel nu se poate.

Și uite-așa în țara în care nici nu prea poți să te caci fără să ai buletinul la tine eu o să trăiesc periculos în următoarele 2+ săptămâni fără.