freakshows_1

Pot să zic că m-am uitat până acum cam la toate edițiile de la Românii au talent. Și în general nu sunt genul de persoană care se uită la televizor pe posturile românești. Dar mi-a plăcut să văd oameni deosebiți, voci deosebite, talente deosebite. Primul moment în care am început să am rezerve vis-a-vis de show-ul ăsta a fost sezonul trecut la întâlnirea cu Frone. Mi se pare josnic să faci rating cu un om bolnav și apoi să mai și pozezi în filantrop. Dar încă era relativ ok. Mai exista o urmă de profesionalism în emisiunea celor de la Pro, profesionalism care-i pierdut pe vecie în ograda concurenței.

Ei, și-a venit și sezonul 3 al emisiunii. Și-am constatat cu amărăciune că, din toată emisiunea, nu-mi pot aduce aminte decât de vreo 2 persoane. Și alea cu “meh”. În schimb am avut parte nene de show de zici ca eram la Acces Direct. Înjurături, ciudați, bolnavi psihic și rating frate. Un rating care-a doborât toate recordurile de audiență. Pentru că, se pare, asta vrea românul să vadă. Unul mai ciudat decât el, unul mai dus cu pluta. Și cu cât e mai bine spălat pe creier, cu atât televiziunile se întrec mai mult în a prezenta ciudați.

Îmi pare rău, pe mine m-ați pierdut. Eu încă vreau să văd exemple pozitive nu ciudați adunați de pe stradă și puși să se scălămbăie la televizor ca parte a circului zilnic.  Nu vi se pare că avem parte de suficient circ în politică ? Chiar credeți că e o idee bună să îndobitociți populația mai mult decât este cazul ?

Îmi aduc aminte de un răspuns dat de Andi Moisescu pe blogul propriu către un comentator. În care îi spunea că televiziunea nu ar trebui să educe ci ar trebui să distreze. Educația ar trebui să se facă prin alte mijloace. Îmi pare rău, nu sunt de acord. Când singura metodă prin care poți ajunge la oameni este televiziunea și când oamenii respectivi nu mai sunt capabili să facă nimic altceva, este pur și simplu inconștiență să cobori nivelul până la pragul grotescului. Iar în prezent (deși până acum nu consideram că este cazul) nu pot să pun ProTV-ul peste nivelul OTV-ului. Mă întreb care-i următorul pas ? Filmăm direct în saloanele handicapaților mintali pentru a-i face pe ceilalți 5-6 milioane de telespectatori (cam cât a avut rating primul episod din Românii au talent, sezonul 3) să se simtă bine ? Îl smulgem pe unul aflat în scaunul cu rotile și-l filmăm ca să râdem de el ? Care-i limita ? Unde se termină divertismentul ? Unde începe responsabilitatea ?