Că tot suntem în prag de Halloween e momentul pentru o poveste numai bună de spus în serile reci de noiembrie.

Se făcea că undeva prin București, pe lângă sediul unei instituții publice care se ocupă cu asistența socială, aparținând de primăria de sector au început să-și facă veacul de ceva vreme o șleahtă de băieți mai negricioși așa, numai buni de muncă dar învățați numai la întins mâna. Își făceau veacul pe-acolo pentru că onor conducerea instituției le tot dădea bani. Săracii locatari din blocurile din jur au avut o vară tare nasoală știind că fix lângă locul în care-și lasă copiii la joacă șade ditai șatra de hăndrălăi bine abțiguiți zi de zi.

Eh, unul din hăndrălăii respectivi, să-i dăm noi un nume conspirativ și să-i zicem Vasile (un adevărat Jason Voorhees de România), a urcat pe scara socială și a ajuns chiar angajat cu o fracțiune de normă al acelei instituiții publice. Nu ca să presteze servicii în folosul locuitorilor sectorului ci ca să presteze diverse comisioane pentru o serie mai selectă de angajați ai instituției. Ajutat bineînțeles chiar de către directorul general al acelei instituții.

Primul semn că Vasile avea ceva probleme la mansardă a fost atunci când, trimis de una din angajatele instituției să-i spele mașina personală, s-a întors beat pulă și-a intrat cu mașina în sediul instituției (în paranteză fiind spus, nu-mi dau seama cât de prost poți să fii ca să-ți lași mașina pe mâna unuia ca Vasile).

Dar să nu vă gândiți că Vasile și-a pierdut locul de muncă. Doar era angajat la stat și se cunoaște foarte bine că la stat cam poți s-o fuți în cur și pe soacra directorului general și tot nu pățești nimic. În cel mai rău caz te paște o promovare. Nu cunosc detalii legate de ce s-a întâmplat cu mașina sau cu angajata respectivă.

Mai în zilele noastre Vasile, care are (mai bine zis “avea”) și un copil mic, s-a prins cum merge treaba cu întinsul mânii și a încercat să întindă coarda cerându-i directorului instituției niște bani pe motiv că se descurcă greu cu copilul mic. Și l-a cam prins în toane mai proaste se pare pentru că lui Vasile i-a fost făcută anchetă și i-a fost luat copilul și dat în plasament unei asistente maternale din moment ce nu-l poate îngriji.

Chestie care i-a cam luat mințile lui Vasile. Pentru că, vedeți voi, Vasile cam trăia de pe urma alocației copilului minor (primea prea puțini bani ca salariu și nu-i ajungeau pentru băuturica zilnică) și a început să acuze instituția respectivă că-i fură banii lui.

Toată mămăliga a explodat la finele săptămânii trecute când Vasile trebuia să vină să-și viziteze copilul (vizitele sunt obligatorii). Vasile a început de dimineață sa sugă temeinic dintr-o sticlă de alcool chiar pe treptele instituției respective, sub ochii blajini ai gardianului public pus să asigure paza. Prin urmare, la momentul vizitei, Vasile era (iarăși) beat crăci. Văzându-l, șefa serviciului de asistență maternală, i-a spus că nu poate veni la vizită în halul ăsta. Vasile, deși i se cam clătina cântarul, a cântărit rapid situația, a apucat cu ambele mâini un geam de sticlă pus deasupra unei mese, l-a spart de masă și-a sărit cu un ditai ciobul ascuțit la respectiva. Și în mod sigur s-ar fi lăsat cu cel puțin o spitalizare în stare gravă dacă nu s-ar fi băgat un alt angajat cam cu același statut ca și Vasile (adică tot un minoritar pus la diverse treburi) care mai și băuse împreună cu Vasile în aceeași zi. Dar în afară de el, nimeni altcineva deși, cel puțin teoretic, mai existau și alți bărbați prin instituție. Inclusiv gardianul public ascuns într-un colț care suna disperat la telefon să cheme ajutoare. Din când în când Vasile scăpa ciobul din mână dar se regrupa rapid și lua altul de pe jos și sărea cu el la oricine-i apărea în cale. Și vă rog să aveți în vedere faptul că vorbim de o instituție care lucrează cu publicul. Au avut o zi excelentă cei veniți cu o problemă socială (vin și cei care chiar au probleme reale nu numai ăia obișnuiți să întindă mâna) și s-au trezit atacați de-un țigan cu un ciob în mână.

La un moment dat Vasile a scăpat de adversar și s-a repezit cu ciobul în mână spre biroul unde trebuia să aibă loc vizita. În birou numai femei și copilul venit la vizită. Cu mare noroc au reușit cei din birou să se încuie. Vasile a început să dea semne de oboseală într-un final și atunci s-au trezit și ceilalți masculi din jur să sară pe el să-l imobilizeze. După vreo jumătate de oră a apărut și echipajul de poliție care i-a luat pe cei 2 (Vasile și celălat care sărise în apărarea angajaților) la secție.

Ceva timp mai târziu a apărut un polițist în instituție care cerea declarații martorilor. Însă (și aici trebuie să recunosc că are poliția o procedură geniala, procedură care-i scutește de-o grămadă de muncă “inutilă”), primele întrebări adresate martorilor erau legate de numele complet și adresa acestora. Iar când unul din martori a întrebat ce se întâmplă cu procesul verbal respectiv pe care apare numele lui și adresa de domiciliu, polițistul a răspuns senin “Păi se fac două exemplare și unul ajunge la cel acuzat”. Prin urmare poliția a rezolvat cazul rapid și 3-4 ore mai târziu Vasile era liber ca pasărea cerului (doar 200 de lei pentru tulburarea liniștii publice).

Epilog

A venit weekend-ul (povestea se întâmpla vineri) și liniștea s-a așternut peste direcție. Luni dimineață angajații, relaxați acum după măsurile drastice luate de poliția română și de gardienii publici însărcinați cu paza instituției, au început să vină la muncă. Și primii dintre ei au avut ocazia să-l vadă pe Vasile într-una din toaletele aflate pe culoarele instituției cum se spăla tacticos pe dinți de dimineață după o noapte de somn petrecută între pereții instituției în care, cu 2 zile în urmă, fugărise pe oricine îi ieșea în cale cu un ciob de sticlă.