Se dă ca exemplu un agarici de genul ăstuia, ajuns șefuleț peste noapte undeva, la o vârstă la care majoritatea încă învață cum să deosebească o gaură de cealaltă. Și nu a ajuns acolo pentru că ar fi precoce și pentru că l-ar recomanda inteligența și erudiția ieșite din comun ci pur și simplu “pentru că”.

Și într-o frumoasă zi de vară are nevoie “șefulețul” respectiv de un aparat de birou. Din seria “capsator, laminator, perforator”, chestii din astea care se termină cu sufixul “-ator”. Găsește “-atorul”, se uită la el, se scarpină în cap până vine altcineva pe acolo care, plin de bunăvoință, începe să-i explice “șefulețului” cum se lucrează cu respectivul dispozitiv. Deh, doar nu era ceva “rocket-science”.

Moment în care guzganul taie conversația brusc și pe un ton răstit spune că nu-l interesează, nu vrea să știe cum se folosește, de aia există oameni care știu să-l folosească ca să nu învețe el. Și dacă are nevoie o să pună pe cineva care știe, în nici într-un caz nu va pune mâna el să facă.

Nu știu voi da’ ingineru’ din mine s-a zbârlit brusc pe spinare la un comentariu de genul ăstuia. Pentru că eu unul nu mă pot abține să nu chibițez atunci când văd pe cineva care lucrează cu ceva. Și inevitabil a doua oară prefer să pun eu mâna să fac dacă este ceva realizabil. Și spun asta ca omul care și-a dat singur majoritatea găurilor din casă cu bormașina cu percuție, și-a montat singur bateriile de la baie și bucătărie, chiuveta din baie, vasul de toaletă, dulapuri, lustră și cam toate cele. Și nu din zgârcenie. Ci pur și simplu pentru că pot, consider că sunt capabil s-o fac și nu consider că asta mă înjosește în vreun fel, din contră.

În general nu mă bag atunci când există riscul să stric ceva ce este prea scump de reparat sau acolo unde știu că n-am răbdarea sau finețea necesară. Dar în rest, sky is the limit.

Nu-i vorba că-i consider proști pe cei care nu vor să încerce să pună mâna singuri să facă un lucru ci mai mult îi consider leneși în gândire. Am mai înțeles teama oamenilor care vin dintr-un domeniu atehnic vis-a-vis de IT/gadget-uri electronice. Însă nu e cazul atunci când vorbim de un rahat de birou. Naibii, într-un “-ator” nu prea ai ce să strici și nici n-ai cum să bagi foile “greșit”.  În exemplul de mai sus este vorba de o lene de a gândi alimentată de nesimțirea unui rahat cu ochi pus șef. Și pe ăsta îl vor iubi în gură toți subalternii. Atunci când nu-i vor scuipa în cafea și-n sandwich-uri.