În ultima plimbare făcută dus-întors spre Brașov am avut în playlist doar Jack White. Și asta în principal din cauza piesei din titlul articolului.

“Love is blindness” este o melodie scrisă de Bono folosind pianul pentru (zice-se) Nina Simone (o altă variantă pe care mi-ar fi plăcut s-o ascult) prin 1991. Cântată apoi împreună cu toată formația U2 în sesiunile de înregistrare pentru Achtung Baby a ajuns să fie parte a albumului. Și, aici e părerea mea personală, singurul lucru care face piesa ascultabilă e bucata de chitară a lui The Edge de la final.

Varianta lui Jack White a apărut prima dată pe albumul tribut “AHK-toong BAY-bi Covered” (2011) dar a câștigat popularitatea odată cu varianta din 2013 a filmului “Great Gatsby”. Și ascultându-le pe ambele de câteva ori nu pot decât să constat că Jack White pur și simplu reușește să scoată dintr-o piesă relativ banală a celor de la U2 o mică capodoperă. Pur și simplu interpretarea e demențială și n-aș fi zis că White, care nu are o voce extraordinară, poate să-i arate lui Bono “cum se face”. Și, iarăși părere subiectivă și personală, parcă și un pic lui The Edge. Ar putea fi o scuză cei 20 de ani scurși între cele 2 versiuni dar nu pot să spun ca versiunea lui White sună neaparat “modern”. Sună doar mai bine și mai apăsat.