De când sula calului nu mai am voie să mă bucur de victoria unui sportiv ? Da, mă uit la meciurile Simonei Halep și mă bucur când câștigă. Brusc e de căcat să faci asta si eu sunt un prost care se bucură deși n-a contribuit cu nimic la succesul acelui sportiv. Da, n-am contribuit cu nimic nici la un show de comedie da’ tot mă bucur (dacă-i amuzant). N-am contribuit cu nimic nici la un film da’ tot am voie să mă bucur.

Acum e isteria națională a frunților încruntate care-i comentează pe ăia care-o susțin pe Simona Halep. Că de ce fac asta, că Simona face asta pentru ea, nu pentru România. Nimic mai adevărat. Și Schumacher câștiga cursele de Formula 1 pentru el și pentru Ferrari în primul rând și asta nu mă împiedica pe mine să mă bucur pentru un neamț.

Și pot să pun pariu că există iubitori de tenis de alte nații care se uită la meciurile Simonei și-o susțin și se consideră fani. Ei au voie ? Și ei sunt tâmpiți ?

Asta-i partea legată de spectacol dintr-un sport. Crează fani, susținători, care se bucură atunci când sportivul favorit câștigă sau e trist când pierde. Naționala de fotbal a Braziliei e recunoscută pentru suporterii ei. Echipele de fotbal de club au suporteri înfocați pe toate meridianele.  Numai noi suntem party-poopers și scriem articole de căcat în care înfierăm atitudinea asta normală de a te bucura când urmărești un meci de <insert-your-favorite-sport-here>.