În urmă cu câteva luni eram cu niște treabă prin țară, mai precis pe undeva prin Bistrița Năsăud. La plecarea spre București, lângă o benzinărie de la ieșirea din oraș văd un tânăr relativ bine îmbrăcat făcând autostopul spre Reghin. Când sunt singur cu mașina evit să iau autostopiști dar am zis că n-are ce să se întâmple.

Mi-a inspirat încredere tipul așa că am oprit. Mi-a spus din start că nu are nici un ban să îmi dea dar i-am spus că nu contează, pentru că merg fix în aceeași direcție.  Fiind obosit nu prea aveam chef de vorbă dar a deschis el conversația întrebându-mă încotro merg și cu ce treabă prin zonă. I-am spus în mare că lucrez în IT, ca am avut o treabă de rezolvat în Bistrița și că merg spre Brașov. Mi-a spus că și el ar vrea să dea la facultate la Calculatoare că-i place și lui domeniul ăsta. Atunci m-am uitat mai bine la el pentru că nu părea clar a fi un elev de liceu. A părut să ghicească rapid nedumerirea mea și s-a apucat să-mi spună că de fapt el a crescut în casă de copii și că este copil abandonat, a terminat liceul si muncește dar că vrea sa dea la facultate. Apoi mi-a povestit că merge să-și cunoască pentru prima oară părinții tocmai în Sulina. Și că stă de ceva vreme la ocazie dar nu l-a luat nimeni. Pe undeva pe la momentul ăsta au început să mi se aprindă niște beculețe și să încerc să-l testez. Povestea completă e că pe el l-au lăsat părinții când era mic, a crescut în casă de copii, în sistem și de curând asistentul social care se ocupă de el a reușit să dea de părinții lui. După multe discuții a aranjat o întâlnire cu părinții lui în prezența unor asistenți sociali din Sulina. Numai că acea întâlnire are loc neaparat a doua zi, la ora 12.

Încep sa-i spun că nu toată lumea e la fel și că, mai mult ca sigur, o să găsească lume dispusă să-l ducă până undeva cât mai aproape de destinație, măcar până la Tulcea. Aici a dat-o de gard prima oară spunându-mi rapid că indiferent dacă ajunge la Tulcea tot nu prea are șanse prea mari pentru că vaporul costă 150 de lei și el nu are nici un leu în buzunar. Ghinion, știam sigur pentru că mă uitasem cu ceva timp în urmă că vaporul spre Sulina din Tulcea nu costă mai mult de 50-60 de lei, ăla care-i rapid. Fac pe prostul și întreb, “wow, atât de scump e vaporul spre Sulina ?”.  Gagiul începe să-mi dea mai multe detalii, cum că i-au facut deja rezervare de bilet dar trebuie să facă cumva rost de bani să plătească biletul. Nici un moment nu a cerut direct bani, doar s-a lamentat.

Ulterior mi-a oferit mai multe detalii referitoare la povestea lacrimogenă, de fiecare dată ca să aducă argumente le ideile mele legate de cum ar putea ajunge el cât mai ușor la Tulcea fără sa dea bani pe tren. I-am sugerat să încerce să discute cu șoferii de tir/microbuze de transport și să le spună de poveste, să aștepte la o benzinărie așa cum aștepta când l-am luat eu pentru că  lumea e în general o lume bună și mai devreme sau mai târziu îl va lua cineva. Mi-a spus că nu crede și că oricum, matematic șansele lui sunt foarte mici, că trebuie să ajungă neaparat până mâine la ora 12 în Sulina că altfel nu se poate, nu îl mai așteaptă nimeni și ulterior nu-și mai poate găsi părinții și că singura șansă ar fi sa meargă cu trenul până acolo dar că nu are bani de bilet. Deja beculețele nu numai că erau aprinse dar și pâlpâiau de zor.

Mai discutăm noi, mă ofer eu să-l duc până în Târgul Mureș (țineți minte, inițial el vroia să ajungă doar până în Reghin) complet gratuit dar că nu am cum sa-l ajut cu bani de tren sau altceva. După încă o serie de lamentări și povestiri legate de copilăria și de întâlnirea cu părinții naturali ajungem în Reghin și tipul zice că până la urmă încearcă să rămână aici deși îi spusesem că îl duc până mai aproape de destinația lui finală. Faptul că a preferat să rămână în Reghin mi-a confirmat că nu dorea decât bani și văzând că nu îi dau nimic a preferat să rămână mai aproape de zona respectivă.

L-am lăsat la o benzinărie în Reghin și-am plecat mai departe. Pe drum mi-am tot făcut mustrări de conștiință că poate ar fi trebuit să-l ajut. Că dacă avea dreptate și eu doar am fost cinic și nu am avut încredere. Dacă am greșit.

Știți când mi-a trecut definitiv ? În weekend-ul ăsta când, pe un grup numit “Autostop” de pe Facebook, un utilizator a postat mesajul de mai jos :

Cam mare coincidența, nu ? Biletele de tren se pot preschimba destul de ușor la loc în bani dar nu ăsta-i singurul motiv pentru care poveștile de genul ăsta sunt cusute cu ață albă. Țineți minte, “mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”.