Sunt un mare fan bere și cu cât am o mai mare selecție de beri în crâșma în care beau cu atât e mai bine. Tocmai de asta îmi plăcea într-o vreme să merg prin Die Stube în Brașov. Deși locul avea câteva dezavantaje majore. În primul rând nu arăta tocmai grozav. O speluncuță mai curățică care vroia să semene c-o berărie bavareză. În al doilea rând, dacă doreai să stai la etaj (acolo unde erau și cele mai multe mese), trebuia să cobori și să urci 2 etaje când vroiai să te duci să te piși. Și într-o berărie te piși des, vă spun eu. Berea e diuretic și cam ce intră, trebuie să și iasă. În al treilea rând, budele nu arătau nici ele foarte grozav. Dar deh, ăsta-i avantajul băieților că se pot pișa din picioare și nu tre’ să atingă prea multe chestiuni străine de ei. Și în al patrulea rând, berea era cam scumpuță.

Însă avea avantaje care compensau dezavantajele de mai sus. Chiar dacă berea era scumpă, era cam singurul loc în Brașov unde găseai atâtea tipuri de bere. Chiar dacă n-arăta grozav, după câteva beri covrigii ăia bavarezi calzi mergeau excelent. Mai aveau și niște cârnați picanți cu varză murată și încă câteva chestii de haleală, toate perfecte la bere. Iar cel mai mișto lucru văzut la ei a fost faptul că țineau paharele de bere în congelator și berea îți era servită într-un pahar rece ca gheața (nu ca la tentativa aia numită “Berăria Ciucaș” unde spală halbele cu apă fierbinte și le aduc calde la masă). În plus, ultima oară când fusesem acolo (chiar cu Andrei), am dat de un băiat care ne-a servit foarte ok. Cunoștea bine berile, știa să vorbească, știa cum să toarne berile în pahar și ce pahar este potrivit fiecărei beri. Vroia să posteze poze cu berile pe Facebook și să facă ceva reclamă localului. Din păcate însă ultima dată când am dat din nou prin Bierhaus nu mai era acolo. M-am așezat la o masă și-am comandat niște bere dintr-un meniu dezlânat și care arăta de parcă făcuse războiul. Comanda a preluat-o un puști speriat care l-a trimis apoi pe colegul lui ceva mai curajos să ne anunțe că nu au berea cerută. De fapt din tot meniul nu au nici o bere marcată cu punct negru cu markerul. Adică mai toate berile din meniu. Am comandat ce-am găsit și am avut ocazia să-l admir pe cel de-al doilea puști cum se chinuia din greu să toarne o bere în pahar fără să-i tremure mâna. Câteva minute mai târziu, patronul (cred ) care stătea lângă bar și îi admira cum se chinuiau a venit și ne-a spus să-i iertăm că-s de abia la început. Mdap, e o bună idee să faci vânzare sâmbătă seara cu doi începători într-o cârciumă.

Și brusc mi-am explicat de ce mi-a plăcut mie atât de mult în berăria aia pe care o tot laud cui are răbdare să mă asculte și despre care am scris și câteva cuvinte pe aici. Am avut ocazia să-i văd pe cei de acolo cum se comportă într-o seară aglomerată (sâmbăta) și mi-am lămurit multe. Pur și simplu Tavi și cu George au grijă de fiecare consumator așezat la o masă de acolo. Schimbă câte 2-3 vorbe cu fiecare, îți oferă un sfat legat de berea pe care ai vrea s-o bei și mai ales au mare, mare grijă să nu stai s-aștepți prea mult următoarea bere.
Și cum inginerul din mine are încă coșmaruri legate de vremurile petrecute în Piranha unde erai nevoit sa comanzi din start 3 beri ca să nu mori de sete, apreciez cu-atât mai mult o servire promptă și niște oameni care știu să se poarte cu clienții.

Apropos, să nu vă bată gândul că le fac reclamă pe aici și primesc cine știe ce beneficii. Din contră, de când am descoperit berăria aia am lăsat o mică avere pe acolo. Poate s-o confirme și Andrei și cred că mai găsesc și bonurile de pe la ultimele ieșiri.