Am petrecut weekend-ul trecut (plus înc-o zi să fie) câteva zile prin Brașov. De data asta în scop recreativ nu lucrativ, adică a fost cu băut bere prin oraș și plimbat. Ei, printre locurile în care am fost împreună cu consoarta la bere s-a numărat și Tipografia. Pentru cei care n-au fost prin Brașov sau prin locul cu pricina, Tipografia este un mic băruleț de hipsteri care bifează cam toate capitolele cerute de aceștia. Măsuțe mici și îngrămădite ca să poți mângâia fulărașul celui din fața ta, un meniu plin de ceaiuri în cazul în care ieși la băut în oraș cu bicicleta și ți-e frică să mergi pe două roți dup-o bere, canapele ca ale bunicii, parola de wireless afișată peste tot cu îndemnul că poți lucra de pe laptop la ei și evident că nu în ultimul rând o pagină de facebook în care anunță cu mândrie că dacă vii la bar și arăți biletul de autobuz sau bicicleta primești un ceai din partea casei. Dar nu e un loc urât și mai mult, în ultima vreme în Brașov s-a umplut de localuri de genul ăsta (relativ mici și nișate pe hipsteri). Orașul începe să devină prea mic…
Înc-o bere bună
Undeva mai pe la începutul anului, într-una din săptămânile petrecute pe la traininguri prin Brașov, am băut într-o seară câteva beri la Tipografia. A fost unul din locurile alea din Brașov (pe lânga Simone) în care m-am trezit că îmi pun pe notă mai puține beri decât am băut de fapt. Dar nu despre matematica brașovenilor vroiam să discut ci despre berea pe care-am băut-o atunci prima oară. Se cheamă 1717 și este o weissbier produsă undeva într-o microberărie din Bavaria zice-se după o rețetă sibiană. Și personal mi s-a părut una dintre cele mai bune weissbier băute vreodată. De atunci am mai avut ocazia s-o încerc înc-o dată la Tipografia și ceva mai recent la Bucharest Craft Beer Festival unde, după ce-am dat o raită prin ce-mi mai făcea cu ochiul pe la ceilalți producători, am mai băut vreo 3 din astea. Este un weissbier cu o culoare mai arămie, cu gustul mai plin și note de fructe uscate. Merge chiar consumat la o temperatură nu foarte scăzută, este mai aromat așa. Pe lângă weissbier mai produc și un red ale (la fel de bun, dar sunt mai mare fan weissbier), încă un weissbier mai soft (ei îi spun…
Loc de papa bun
Aseară la întoarcerea spre casă de pe la niște plimbări prin oraș am zis să ne oprim să mâncăm/bem ceva pe undeva. Și am pus ochii pe un mic pub/restaurant apărut relativ recent (cred că pe undeva prin vara anului trecut) de pe lângă piața Rosetti. Locul se numește 3Kombinat și se află pe strada Speranței numărul 7. Are o terasă relativ mică (sunt vreo 7-8 mese cred) la umbra unui falnic dud și un interior nu foarte spațios dar frumos amenajat și mai ales destul de aerisit (adică nu dai cu cotul în farfuriile vecinilor). Noi am stat la terasă și am comandat niște burger, o salată cu brânză haloumi și niște hummus. De salate și hummus s-a ocupat partenera de viață, de burger eu. Și am fost ambii mulțumiți. Burgerul a fost mai mult decât decent, chifteaua de carne a fost generoasă și, deși făcută un pic mai bine decât aș fi preferat eu, foarte bună la gust. Vine împreună cu două sosuri și cu niște cartofi wedges absolut demențiali. Sunt unși cu un sos și ușor caramelizați. Eu fiind cu titi-ul am consumat numai limonade dar în selecția de bere am văzut că au și un Grolsch…
Falimente în lanț
Până mai acum un an ajungeam relativ des pe la traininguri prin Brașov. Și pentru că mă plictiseam serile prin camera de la hotel mai ieșeam și pe la câte-o bere. Așa am descoperit încet, încet majoritatea crâșmelor de prin oraș. Ei, în ultima vreme am dat mai răruț prin Brașov și, ajuns acum din nou, am zis să mai revăd din localurile în care am băut bere altădată. Am zis să încerc întâi cu Bierhaus, loc excelent de băut bere o bucată de vreme dar de care am fost dezamăgit ultima dată când am dat pe acolo. Oamenii aveau o selecție relativ decentă de beri, mâncare bunicică, atmosfera se mai stricase (și faptul că au scos Franziskaner din meniu chiar m-a dezamăgit). Ei bine, se pare că acum au rezolvat definitiv problema. S-a închis. O altă berărie/loc cu beri mai diversificate era Die Stube. Aici nu excelau nici prin mâncare (deși aveau câteva chestii de halit care mergeau binișor la bere) dar aveau o selecție măricică de beri. Așa că, văzând că Bierhaus este închis, am zis să mă duc spre Die Stube. Ajuns în fața lui am constatat că luminile sunt stinse și aici. Beznă totală. Mai pun…
Cum să fuți un bar
Scriam acum vreo 2 luni (adică prin octombrie) următoarea chestiune la finalul unui articol despre alcoolul consumat într-un scurt team-building în Brașov : “Ca să pot face față acestui fapt mă consolez cu gândul că la cât alcool am consumat în orașul ăla măcar am contribuit și eu la bunăstarea lui. Așa, măcar 10m de asfalt ar trebui să poarte numele meu.” La fel cum scriam și foarte frumos acum mai multe luni de Bierhaus din Brașov, un bar în care mi-a făcut o reală plăcere să beau niște multe beri. Dar nah, soarta a făcut ca eu să nu mai am ocazia să vin și să stau în Brașov de prin mai până acum când am avut din nou training de-o săptămână. Și ca de obicei am ieșit miercuri seara la bere, eu insistând să merg tot în Bierhaus. Deși știam că Tavi, chelnerul-minune, nu mai lucra acolo și văzusem pe Facebook (pentru că dădusem like paginii) că barul a cam deviat ușor într-o direcție neplăcută. Dar nu aveam habar cât de trist stau de fapt lucrurile. Ajuns la fața locului am avut parte de prima surpriză neplăcută pentru că au scos COMPLET din meniu Franziskaner, berea mea preferată….
Investiție în oameni
Povesteam aseară cum a fost la concertul Timpuri Noi din Hard Rock Cafe. Ce n-am povestit a fost faptul că aseară am ajuns pentru prima oară în Hard Rock Cafe. Și exceptând prețurile nițel cam mari pentru bere (și nici măcar nu vorbim de vreo bere excelentă ), adică 14 lei pentru un pahar de 420ml de Carlsberg, vreo 22 de lei pentru Holsten nefiltrată, cea mai ieftină fiind Tuborg la 12 lei (Tuborg e o bere pe care nu aș recomanda-o nici dușmanilor), nu am ce să reproșez altceva locului respectiv. Mai mult decât atât, m-au impresionat teribil fetele și băieții angajați acolo. De la intrare, după ce ne-au controlat biletele, am fost preluați de o fată care ne-a condus până la masa aflată undeva pe lângă scenă. Cu un meniu deasupra capului se mișca rapid printre mese și la fiecare câteva secunde se întorcea zâmbitoare către noi să verifice dacă mai eram în spatele ei sau rămăsesem în urmă. Băiatul care a venit și ne-a luat comanda a “lucrat” în același stil. Deși era plin, l-am văzut că avea vreo 6-7 mese în “grijă”, nu a fost nevoie să îl chem eu să mai aducă vreo bere ci…
Ziua aia din an
36 cu 9 Adică 9 ani de blog. Mă întorc la “hibernare”, promit să ies din “bârlog” când s-o termina vara și îmi revine cheful de scris.
Berea Sikaru
Începe să-mi placă faptul că prin magazinele Mega Image au apărut și alte beri în afară de lager-urile omniprezente. De ceva vreme au băgat Zăganu, în Mega Image-ul de la Hala Traian merg atunci când vreau să-mi iau Lang Brau (weiss bier) dar surpriza cu adevărat plăcută a venit atunci când am găsit în Mega Image-ul de la Titan berea Sikaru. Zic surpriză plăcută pentru că producătorii berii Sikaru sunt primii bucureșteni care apar pe piața cu o bere artizanală. Se cerea așa ceva de multă vreme și mă bucur că în sfârșit avem și aici în București un producător de bere artizanală. Sper să fie primul dintr-o listă lungă deși tumbele legale pe care trebuie să le facă cineva pentru a ajunge producător de băuturi alcoolice sunt destul de nasoale. Am aflat de pe site-ul lor că produc 4 tipuri de bere, un golden ale, un IPA, stout și weiss bier. La Mega Image n-am găsit stout-ul (nici nu e preferatul meu) dar am luat din celelalte 3. Și cam pe aici se termină chestiile plăcute pentru că, exceptând IPA-ul care este o bere decentă, celelalte două nu m-au dat pe spate, dimpotrivă. Weiss-bier-ul nu este extraordinar, este sub…
Omul și locul
Sunt un mare fan bere și cu cât am o mai mare selecție de beri în crâșma în care beau cu atât e mai bine. Tocmai de asta îmi plăcea într-o vreme să merg prin Die Stube în Brașov. Deși locul avea câteva dezavantaje majore. În primul rând nu arăta tocmai grozav. O speluncuță mai curățică care vroia să semene c-o berărie bavareză. În al doilea rând, dacă doreai să stai la etaj (acolo unde erau și cele mai multe mese), trebuia să cobori și să urci 2 etaje când vroiai să te duci să te piși. Și într-o berărie te piși des, vă spun eu. Berea e diuretic și cam ce intră, trebuie să și iasă. În al treilea rând, budele nu arătau nici ele foarte grozav. Dar deh, ăsta-i avantajul băieților că se pot pișa din picioare și nu tre’ să atingă prea multe chestiuni străine de ei. Și în al patrulea rând, berea era cam scumpuță. Însă avea avantaje care compensau dezavantajele de mai sus. Chiar dacă berea era scumpă, era cam singurul loc în Brașov unde găseai atâtea tipuri de bere. Chiar dacă n-arăta grozav, după câteva beri covrigii ăia bavarezi calzi mergeau excelent. Mai aveau…
Bierhaus
Sunt un băutor înveterat de bere și de alte licori bahice de pe vremea liceului. Și tot de prin vremea aia am un vis ușor umed. Fie să dețin propria cârciumă de care să aibă grijă alții și eu doar să trec pe acolo și să mă îmbăt moca când mi se scoală, fie să găsesc cârciuma în care să mă salute lumea și să mă cunoască și la venire și la plecare (cam ca în Cheers). Absolut fascinant pentru mine, am găsit chestia asta. Și nu în București, orașul natal și cel în care locuiesc ci în Brașov, unde ajung cu ocazia diverselor traininguri pe care le mai țin pe acolo. Barul respectiv se cheamă Bierhaus și este relativ nou în Brașov (deși a mai existat un Bierhaus, fără nici o legătură cu actualul, pe Republicii). Am nimerit prima oară la sugestia unui cursant și mi-a plăcut în primul rând selecția de beri. Planificam în seara imediat următoare o ieșire cu Andrei la bere și am zis s-o facem tot acolo. L-am întrebat pe băiatul care ne servea dacă ne primește, am primit răspunsul lui afirmativ și-am bătut în cuie ieșirea. A doua zi s-a întâmplat ca Andrei să…
Cum să te lepezi de Pilsner
V-am mai povestit eu cum a început să nu-mi mai placă berea normală Pilsner după ce-am fost în vacanță în Belgia. A trecut un an jumate de atunci și tot nu sunt capabil să mai simt plăcerea pe care-o simțeam înainte când dădeam pe gât vreo sticlă de Beck’s sau Carlsberg. De aia acum am ajuns să beau mai mult weissbier. În rarele momente când mă duc pe la niște beții în grup și nu am de ales beau și pilsner. Dar e băută așa, mai în silă. Ca pe apă doar că are un pic de alcool și ajută la conversație. Fiind ditai burtosu’ a prins bine un pic de moderație la capitolul ăsta. Din păcate pentru mine am găsit Primator Weiss-ul în Auchan/Cora, Auchan-ul a început să aducă beri bune și interesante și pasiunea mea nu a dispărut complet doar s-a rafinat. Într-una mai costisitoare. Dar oricum, nu mai dau pe gât berile ca înainte ci îmi este suficient o bere/două băute într-o seară odată la 1-2 săptămâni. Și pentru că e posibil ca experiența mea să-i ajute și pe alții să scape de această povară înfiorătoare care este consumul de bere m-am gândit să vă fac un…
Cele mai bune beri
Sunt mare fan bere nefiltrată. Dar mai mult decât berea nefiltrată îmi place weissbier/weizen. Nici măcar excursia din Belgia de anul trecut nu m-a “deturnat” de la berea albă. Mi-a plăcut berea belgiană, o anumită bere (vedeți mai jos) chiar extrem de mult. Gustasem și înainte ce apăruse pe la noi, Leffe, Chimay, da’ nu m-au fascinat atât de mult. Și cu excepția a 2-3 beri fantastic de bune, berile băute în Belgia au avut un singur efect. M-au făcut complet imun la pils-urile găsite în comerț pe la noi. Pur și simplu acum nu mă mai tentează o bere pils. Dac-ar fi să fac un top 3 al celor mai bune beri băute de mine până acum, aș începe cu mențiunea. Și anume, Terapia Platin. E una dintre berile preferate de tip weizen și o pot găsi în magazinele din București. Până săptămâna asta chiar era pe un loc 3. Ar mai fi două sub-mențiuni, dar una e de negăsit pe la noi. În Olanda am băut un Grolsch weizen la cutie. Am fost surprins de o bere aromată cu un gust destul de bun. A doua e Hoegaarden, tot o bere albă dar nu atât de gustoasă și…
Cum să ne gonim clienții
Fix în stilul ălora de la Timișoara cu parcarea îi avem astăzi pe unii din Brașov. Mai precis ăia de la Ceainăria Vis-a-Vis. Amicul Bogdan a vrut să se ducă sa bea un ceai acolo. Dacă vroia să bea bere probabil mă întreba pe mine și-i puteam recomanda unul din zecile de localuri din Brașov frecventate până acum. Dar nu, Bogdan bea ceai nu bere. Așa c-a vrut la Ceainăria Vis-a-Vis. Și s-a dus într-una din zilele astea înghețate și ajuns în fața ceainăriei a găsit ușa închisă. Neavând la dispoziție decât un număr de telefon la care nu răspundea nimeni s-a cam ofticat. Prin urmare a dat un feedback negativ pe pagina lor de Facebook. Și aici, cei de la ceainărie, în loc de scuze și păreri de rău (că până la urmă se putea întâmpla orice iar Bogdan NU e genul de om care să nu înțeleagă, ba mai mult e genul de bleg care lasă de la el chiar si când nu e cazul), au trântit un soi de “ba pe-a mă-tii”. Discuția o aveți salvată în screenshot-ul de mai jos sau o puteți găsi pe pagina ceainăriei. Unde NU o să dau link, o căutați singuri…
La pomul lăudat
De aproximativ 2 ani, 2 ani jumate (ce repede trece timpul) tot bat drumul prin Brașov cu diverse treburi. În medie cam odată pe lună să zicem. Îmi plăcea orașul și înainte deși nu avusesem ocazia să-l cunosc prea bine. Dar de când mi s-a oferit ocazia asta am ajuns să-l îndrăgesc. Una din politicile mele privind vizitele în Brașov e legată de vizitarea unei locații de băut bere (de preferabil una necunoscută) de fiecare dată când trec pe aici. Așa că aseară mi-am urmat programul obișnuit și-am ieșit la bere. Și nu puteam să ies în altă parte decât în noua berărie Ciucaș. Și pot să spun că per ansamblu nu mi-a plăcut. Singurele avantaj este prețul berii (și al micilor). În rest dă peste tot senzația de “polished turd”. Decorul cu mult lemn, mesele de lemn, frumos făcute, scaunele la fel, dar stricate cu tapițerie (arată ca un cur un scaun de lemn în stil de scaun de berărie cu tapițeria pe el). Pe pereți sunt lipite niște afișe cu niște peisaje montane da’ din loc în loc sunt agățate niște chestii care vor să imite mușchiul. Nu mă întrebați ce caută pe perete… La fel, becurile de…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…