Treceam azi pe lânga un afiș mare cât o zi de post cu “Votez DA pentru ca mi-a furat salariul”. Și ma gândeam ca-i a naibii de ironica situația. Pentru ca afișul respectiv se afla într-o intersecție deservita de un grup bine organizat de minoritari, mai toți beneficiari ai asistenței sociale. Deși-s buni de munca și n-au probleme în a sta în picioare zi lumina daca-i vorba de cerșit sau furat. Asta în timp ce eu, de bine de rau, am muncit și muncesc în continuare pe un salariu decent. Întotdeauna se poate și mai bine dar în ultimii ani n-am simțit ca cineva ma trage în jos (cu excepția burții proprii).
Mi se cam rupe în general de politica. Vreau sa muncesc civilizat la mine-n țara, sa-mi pot face un concediu decent, sa n-am creșteri bruște de curs valutar, sa încep sa vad încet încet cum lucruri extraordinare devin lucruri normale, sa nu ma mai întreb cum un partid cu ~2-3% ajunge sa dicteze și cum un mafiot burtos se simte ca acasa în parlament, sa nu mai vad oamenii votând pentru 50-100 de lei fluturați prin fața ochilor sau pentru promisiuni de menținere a unui status quo greșit din principiu (motivul principal pentru care Vanghelie câștiga în sectorul 5 fara drept de apel deși sectorul ala poate fi lejer considerat lumea a 3-a).
O cunoștința de-a mea are o expresie care a început sa-mi placa. “A fute meciul”. În sensul de a strica ploile cuiva. Ei bine, cât timp voi mai avea posibilitatea de a-mi exercita dreptul de vot și cât timp voi fi pus în postura de-a alege între 2 rele voi vota ÎNTOTDEAUNA cu cei care vor fute meciul echipei care-i acum la putere. De ce ? Pentru ca meciul lor a continuat sa se joace cu mici schimbari de reguli sau de personaje din ’90 încoace. Și de fiecare data când îi vad disperați înseamna ca cineva le cam fute meciul…
E un criteriu simplu. I-am vazut pe ai mei timp de 20 de ani încercând sa scape de condiția de “generație de sacrificiu” și n-au reușit decât sa predea ștafeta celor care astazi au în jur de 30 de ani. Și în lumina ultimelor evenimente nu pot decât sa ma bucur ca n-am copii. Dac-aș fi avut aș fi fugit instant.
Mda. Ai dreptate, dar din pacate nu cred ca in tara asta.
Dupa cate vad, USL pregateste o fraudare masiva a referendumului. Vor baga suficiente buletine cat sa iasa peste 9 milioane; pot fi si goale, cu NU, nu conteaza, atata timp cat majoritatea celor care se duc sa voteze vor vota DA.
Asa ca mai in gluma, mai in serios, eu am cam inceput sa ma interesez de tarile nordice, cred ca acolo voi incerca sa emigrez si sa imi fac meseria asa cum stiu, fara sa fiu futut de toti idiotii care merg pe principiul romanesc “sa moara capra vecinului” (am omis intentionat “si” din proverb, ca ei nici macar nu au avut o capra care sa le fi murit… nu, ei vor sa moara capra mea doar asa d-ai dracu).
Aş vrea să te întreb (cu cele mai bune intenţii) două lucruri. Chiar crezi că i-ar angaja cineva pe minoritarii ăia (a.k.a. discriminarea ţiganilor este doar o vorbă-n vînt)? Mă gîndesc la o situaţie de genul Superman cu chiloţii peste pantaloni. Sunt departe de a fi un tip de stînga, dar nu cred că pur şi simplu dorinţa de a munci îţi asigură imediat şi un loc de muncă. Urăsc să dau exemple personale, dar eu de 12 ani mă chinui să „muncesc” şi nu reuşesc (în afara unor joburi mizere, la un moment dat intri într-un cerc vicios în care nimeni nu te angajează pentru că n-ai experienţă, n-ai experienţă pentru că nimeni nu te angajează, pentru că stai în Bucureşti, pentru că nu stai în Bucureşti, pentru că ai părul lung, pentru că nu ai părul lung etc, pentru că eşti prea tînăr, pentru că eşti prea bătrîn).
Doi, ai spus că vrei o serie de lucruri, care nu au cum să se întîmple de la sine. Ele sunt rezultatele unor acţiuni care din păcate, la noi au cam lipsit (vezi exemplul Cehiei, Poloniei şi Ungariei). Crezi că este îndeajuns să munceşti zi de zi şi „să-ţi vezi de viaţa ta” pentru a obţine aceste lucruri pe care le consideri, pe bună dreptate, de bun simţ?
Sincer, eu nu cred că generaţiile mai vechi ca noi, au încercat să scape de eticheta de generaţie de sacrificiu, ci mai degrabă au încercat să tragă chiulul şi să obţină un „free ride” (pe care Iliescu şi ai lui au fost mai mult decît fericiţi să-l ofere, în schimbul sechestrării ţării). Iar acum a venit nota de plată (nu e o problemă dacă un an de zile primeşti un salariu de mizerie, după care te ridici, dar sărăcia endemică este o altă poveste, efectele ei sunt vizibile într-un timp foarte lung şi este foarte greu de eradicat).
@neagrigore – probleme cu angajarea am avut toti la un moment dat, dar daca vrei sa lucrezi cu siguranta iti gasesti de lucru. Desigur e cam greu sa lucram cu totii la NASA. Daca situatia o impune ma duc si manipulant marfa sau spalat blide. Munca nu este rusine.
Pe minoritarii aia chiar ii angajeaza lumea, cu conditia ca si ei sa isi doreasca cu adevarat sa munceasca. Nu sunt chiar cele mai bine platite joburi dar macar e munca cinstita. La batrani in sat sunt o echipa de “colorati” care muncesc orice – taie lemne, dau la sapa sau la coasa pe camp, etc etc. au loc in biserica si nu se uita nimeni urat la ei cu alte cuvinte oameni la locul lor. Deci se poate, nu ii doare nimic daca muncesc si ei.
@meekuu – politica = locul campionilor la minciuna.
S-a spus despre politica ca e o curva etc. Gresit! e mult, mult mai rau.
1. Desi nu am “in jur de 30 ani”, tot injur…
2. Imi amintesc bancul cu raportarea suprafetelor arate si ordinul de la partid: “tovarasi, opriti-va din arat ca s-au depasit granitele!”. Cam asta ma astept si la referendum acum: sa iesim cel putin 20 milioane de oameni cu drept de vot. :)) Majoritatea, logic, fiind la nea Mazare si nea Oprisan. “Pura coincidenta”…
Nu discutam de extreme (NASA sau spălat blide). Vorbeam de un loc de muncă decent, care să-ţi permită să înveţi lucruri care să te păstreze în joc. Dacă situaţia o impune pe moment, nu pentru douăzeci de ani. Ai exemplul acum la îndemnă, doar uită-te în jur la cei care au muncit în perioada comunistă, pentru ei munceşti tu acum. Tu crezi că cei care au muncit la CAP au vreo şansă să se descurce pe cont propriu?
Nu-mi fac iluzii, nicăieri nu există fair-play pe piaţa muncii, numai că în România, regulile au fost încălcate de mult prea multe ori.
Muncesc orice nu înseamnă nimic mai mult decît că reuşesc să trăiască de pe o zi pe alta. Eu mă refeream la joburi care să le permită să-şi dea copiii la şcoală, care să le dea acces la o pensie şi la asigurare medicală. Nu zilieri.
@meeku, cred că ar trebui să-ţi urăm a big lazy sysadmin day!