De aproximativ 2 ani, 2 ani jumate (ce repede trece timpul) tot bat drumul prin Brașov cu diverse treburi. În medie cam odată pe lună să zicem. Îmi plăcea orașul și înainte deși nu avusesem ocazia să-l cunosc prea bine. Dar de când mi s-a oferit ocazia asta am ajuns să-l îndrăgesc.

Una din politicile mele privind vizitele în Brașov e legată de vizitarea unei locații de băut bere (de preferabil una necunoscută) de fiecare dată când trec pe aici. Așa că aseară mi-am urmat programul obișnuit și-am ieșit la bere. Și nu puteam să ies în altă parte decât în noua berărie Ciucaș. Și pot să spun că per ansamblu nu mi-a plăcut.

Singurele avantaj este prețul berii (și al micilor). În rest dă peste tot senzația de “polished turd”. Decorul cu mult lemn, mesele de lemn, frumos făcute, scaunele la fel, dar stricate cu tapițerie (arată ca un cur un scaun de lemn în stil de scaun de berărie cu tapițeria pe el). Pe pereți sunt lipite niște afișe cu niște peisaje montane da’ din loc în loc sunt agățate niște chestii care vor să imite mușchiul. Nu mă întrebați ce caută pe perete…  La fel, becurile de pe pereți sunt încadrate de niște crenguțe de lemn care vor să imite niște coarne de cerb dar care nu reușesc decât să arate nasol.

Și kitch-ul ăsta nu se oprește aici. Meniul are copertele făcute din lemn, arată relativ ok. Până îl deschizi pentru că restul paginilor sunt din carton, perforat pe margini în locurile unde-s legate de copertă. Și majoritatea s-au rupt și stai să le plimbi și sa le îndeși la loc.

Și dacă tot am ajuns la meniu, mi se pare cam aiurea ca un bar/restaurant care poartă numele de “berărie” să aibă doar 1 pagină de bere (și aia scrisă lăbărțat). Sunt mai multe pagini cu vinuri și restul mâncare.  Dezamăgitor.  Am băut numai bere Ciucaș (care a avut un efect ultra-diuretic pentru că m-am pișat în prostie în seara respectivă) Nici n-aș fi avut ce să aleg altceva, restul erau beri uzuale la sticlă (Grolsch, Ursus).

Și cel mai nasol lucru din berărie a fost muzica. Am avut și-o masă lângă una din boxe din care toată seara au curs șlagăre celebre ale unor artiști precum Celine Dion, ABBA și alții asemenea (cred că la un moment dat am auzit și Richi e Poveri).

Acum nu știu voi dar eu unul când aud de-o berărie îmi imaginez mese mari de lemn (aici se încadrau și ăștia ), băncuțe de lemn, halbe reci (halbele erau calde, nu berea, ci halba, sticla, era chiar încălzită, nu știu ce naiba făceau cu ele sau unde le țineau), eventuale chelnerițe blonde cu sânii mari și cu bluzițe dantelate (nu-i obligatoriu), o paletă largă de bere, măcar o berea casei nefiltrată ceva și o muzică mai adecvată.

Cu muzica a fost amuzant pentru că la un moment dat a început meciul. Și eu chiar așteptam cu nerăbdare să înceapă pentru că speram ca ăla să fie momentul în care vor opri muzica chinuitoare și vor muta sonorul pe meci. Draci, nu. Chelsea se lupta cu Benfica iar din boxe cânta duios Celine…

La un moment dat n-am mai rezistat și am plătit nota rapid și ne-am mutat în Die Stube. Unde măcar halbele sunt reci și berea mai bună…