Azi, de când am ajuns în București, n-am avut chef decât de punk. Poate și din cauză că am primit o veste proastă (poate zic vreo 2-3 cuvinte mâine-poimâine), poate și din cauză că altceva m-ar fi adormit :P.

Știe cineva de Dropkick Murphys ? Nu ? Haideți să vă zic eu de ei. Și ca să încep cu ultimile lor realizări (după cum se laudă singuri chiar pe site-ul oficial ) au o melodie pe coloana sonoră de la “The Departed”.

În ciuda sound-ului cu clare influențe irlandeze, baieții sunt din Boston și cântă cam de prin 1996. Stilul este punk-rock cu influențe de muzică populară irlandeză. Am dat de ei când căutam “Fields of Athenry” din “Veronica Guerin”. Eu căutam melodia cântată de Brian O’Donnell (puștiul vagabond care i-a cântat melodia a capella pe o alee din Dublin compozitorului Harry Gregson-Williams și acesta o înregistra pentru film) dar am dat și peste asta cântată de Dropkick Murphys. Sună extrem de mișto. Am mai luat câteva albume de la ei și cel mai mult am tocit “Warrior’s Code”. Recomand cu căldură. Nu-s ATÂT de zgomotoși încât să te enerveze dar nici calmi nu sunt :D.

A doua formație de gen ascultată azi este “Niște baieți” (auzită acum 2-3 zile pe City FM). Mai precis “niște” baieți de la E.M.I.L. (3) și unul din vocalii de la Molotov Cocktail. Cântă cover-uri adică piese “Adunate din Popor si Cantate din Topor” gen “Ioane, Ioane”, “Fata dragă”, “Un copac cu flori” etc. Ei, o sa fiu nițel rău și-o să comentez că-mi place mai mult interpretarea lor la “Ploaia”, cântată în original de formația aia care îmi plăcea mie la un moment dat, când cânta Kempes și care este acum ascultată de toate puștoaicele pre-pubere care au mici orgasme ori de câte ori îl văd pe baiatul ăla pletos care lălăie.
That was my punk day.