După mai bine de 2 luni de tatonări în privința modelului viitorului notebook am ales în sfârșit. În partea stângă a vechiului meu Fujitsu-Siemens Amilo L1300 se află un Lenovo T61 ND2R5xx (de fapt ND2R5RR, unde RR e Românica). Momentan sunt extrem de încântat de el dar s-o luăm pe rând.

În cutie avem ambalat notebook-ul într-un plastic și între 2 bucăți de polistiren expandat pentru protecție. Într-o cutie lângă el se află bateria și restul pachetului (cd-uri, manuale, etc.). L-am scos rapid din cutie și i-am montat bateria, nu înainte de-a trage adânc în piept mirosul de gadget nou. La prima vedere păstrează feeling-ul întregii serii T. Dă senzația de solid și bine lucrat. De remarcat că a dispărut orice siglă IBM de pe seria T (au putut să folosească sigla IBM doar o anumită perioadă). Seria asta este prima (dacă nu mă înșel) fără sigla IBM. În timp ce boota Vista (vine cu Vista Business preinstalat) am descoperit o chestie care m-a entuziasmat ca pe un copil mic. Pe capac, în partea de sus, are un mic led care luminează tastatura (dacă-i dai drumul). Chestie absolut demențială pentru cei care sunt obișuiți să lucreze noaptea târziu și nu vor să ia bătaie de la prietene/soții că stau cu luminile aprinse prin dormitor. Tot în timpul ăsta am găsit în cutie și 2 capetele de schimb (diferite)  pentru ThinkPoint, manuale în limba română (printate în China), 2 șuruburi (no ideea ) și o surpriză extrem de plăcută (revin mai târziu nițel).

Înainte de experiența propriu-zisă să zic câte ceva despre dotări. Modelul ND2R5xx face parte din modelele “top seller” (cele pre-configurate) ale celor de la Lenovo. Are CPU Core2Duo T8300 (2,4 Ghz, 3MB cache L2), LCD 14,1 inch cu rezoluție WXGA+ (1440×900), 2gb RAM, video nVidia Quadro NVS 140M cu 128 MB VRAM,  160 gb HDD (5400 rpm), baterie 6 cell, DVDRW, Fingerprint reader și toate celelalte “goodies” ale seriei T.

Bateria (fiind versiunea mai “puternică”) iese nițel în partea din spate. LCD-ul are luminozitatea destul de ok ( am văzut și mai bine dar și mult mai rău). Colțurile nu sunt mai întunecate (la ecran de 14,1 e cam greu să pățești treaba asta). După părerea mea LCD-urile sunt mult mai slabe la seria ThinkPad acum (comparativ cu “era” IBM). Și ar cam fi singura treaba mai slabă. Tastatura rămâne excelentă. M-am acomodat cu ea extrem de rapid (deși duc lipsa butoanelor “Home/PgUp/PgDn/End” din partea dreaptă de la Amilo meu). Îmi plus îmi place “feeling-ul” plasticului ușor rugos pe încheieturi atunci când tastez. Unul din motivele pentru care nu-mi plăcea Amilo a fost plasticul argintiu-lucios. În timp s-a ros și acum apar 2 pete alb-murdar (în fapt culoarea originală a plasticului) acolo unde sprijin încheieturile. Nu cred c-o să fie cazul la Lenovo (în cel mai rău caz capătă un aspect mai lucios dar măcar rămâne negru).

Un punct în plus ia și localizarea mufelor pentru cască/microfon în partea din față (la seria T nu au fost în față ci într-o parte). Mufele în partea din față au fost unul din lucrurile apreciate la bătrânnul meu Amilo. Cele 3 porturi USB sunt amplasate strategic, unul în dreapta pentru șoarec și celelalte 2 în stânga jos. Un alt lucru la care nu excelează Lenovo-ul este sunetul scos de cele 2 difuzoare. Este destul de slab, similar cu Amilo (și aici aveam un sunet nu foarte puternic). Având însă în vedere target-ul seriei T nu e chiar atât de important aspectul ăsta.

Și-acum hai să trecem la partea software. După cum am spus mai sus vine preinstalat cu Vista Business 32 biti. Care pe cei 2 gb RAM se mișcă relativ ok dar totuși parcă aș fi preferat “WOW”-ul de la trecerea de la un Celeron M la 1,5 ghz cu 1gb RAM la un Core2Duo 2,4 ghz cu 2 gb RAM. Prin urmare aș fi preferat un XP Pro. Cei de la Lenovo (pentru că, deși chinezi, sunt băieți de treabă) mi-au făcut o surpriză în acest sens. În cutie există 3 cd-uri de recovery  cu Windows XP Pro SP2. În plus ai posibilitatea de-a face cd-uri/dvd-uri de recovery cu Vista (de ce-ar vrea cineva asta nu înțeleg :P ). Am făcut totuși recovery la Vista în cazul în care n-ar fi funcționat cd-urile de Recovery la XP. N-a fost cazul. În mai puțin de 20 de minute aveam XP-ul funcțional pe jucărie. Cu toate driverele incluse.  Å¢in minte experiența lui Bogdan cu un Dell XPS 1330 la care s-a chinuit o grămadă să-l aducă pe Windows XP. Eh, se poate și fără bătaie de cap.

Urmează reinstalatul tuturor aplicațiilor folosite pe bătrânul Amilo, migrarea tuturor documentelor și a datelor. După care mă voi apuca de reinstalarea Amilo-ului care trebuie să ajungă pe la taică-meu. Nimic nu se pierde :D. În orice caz o să fie un weekend plin.