Mi-aș dori ca marea asta de tineret care tocmai a ieșit din amorțeală să țină minte ceva fundamental. Faptul că nu s-au mobilizat până când nu au murit 32 dintre ei. Să fim sinceri acum, dacă am fi mers în oricare din cluburile din București înainte de tragedia de vineri și am fi aflat că patronii au dat șpagă ca să obțină toate avizele necesare, singura reacție pe care am fi avut-o (dacă am fi avut-o) ar fi fost un “meh…” după care ne-am fi băut liniștiți berea mai departe. Fix indiferența asta a ucis 32 de oameni, indiferență propagată de-a lungul anilor și adusă la un maxim de neimplicare în societatea în care trăim.
Și mai trebuie să acceptăm un lucru foarte trist. Dacă nu am fi trăit atâta timp în amorțeala asta, poate cei 32 încă mai erau în viață astăzi. Puteam să-i dăm jos pe Ponta si pe Piedone acum 6 luni, 1 an, tot același lucru s-ar fi întâmplat vineri. Pentru că nu Ponta și Piedone sunt vinvații direcți, ei sunt pur și simplu produsul indiferenței noastre.
De ce spun că ar trebui să ne aducem aminte de cei care-au murit vineri seara ? Pentru că deja încep să văd că lumea începe să facă un pas în spate și sa spună că sunt scârbiți pentru că apar oameni din partide care vor să-și facă propriul joc. Păi normal că vor, ce-ați fi crezut, c-o să fie atât de ușor ? Vor vrea să vă aburească, să vă promită marea cu sarea, sa vă mintă, să vă convingă că s-au schimbat. Și la un moment dat va fi chiar ok din partea noastră să-i credem pe unii dintre ei. Dar nu înseamnă că dacă le acordăm încrederea și îi votăm sau îi susținem, putem să ne spălăm pe mâini și să ne vedem de treaba. Înseamnă că trebuie să fim oricând gata sa le readucem aminte că ne reprezintă. Să-i “dresăm” așa cum atât de bine a spus-o Vlad Mixich. Pavlov a fost nevoit să sune de multe ori din clopoțel până când să formeze reflexul condiționat. Asta vom fi nevoiți să facem și noi, să “le sunăm din clopoțel” ori de câte ori o iau pe arătură. Și-o vor lua fără discuție. Dar ori de câte ori avem tendința de lehamite, de a face un pas în spate, să nu uităm că ne-au murit 32 de prieteni ca să fim nevoiți să ne mișcăm cururile și să clătinăm suficient un sistem corupt din care au căzut relativ repede atât Ponta cât și Piedone. Deci se poate schimba ceva.
Și în primul rând să nu uităm că dacă avem pretenții de la clasa politică ar trebui să avem pretenții și de la noi. Nu-i suficient să te duci la proteste seara dacă a doua zi de dimineață dai o șpagă mică undeva ca să-ți rezolvi o problemă. Degeaba strigi “jos corupția” în Piața Universității seara dacă dimineața tu tai coada de mașini oprite la semafor pe linia de tramvai. Există un set de reguli pe care ar trebui să-l respectăm pentru că fix din cauză că niște oameni nu au respectat niște reguli crezând că nu se va întâmpla nimic rău, au murit 32 din generația noastră.
Ultimul subiect pe care-l mai abordez pe tema asta este cel al oamenilor propuși să fie “vocea străzii”. De abia am mai fost capabil să zâmbesc de sâmbătă încoace însă efectiv m-am stricat de râs când am văzut google docs-urile alea cu propuneri de “guverne virtuale”. Geez, Dan Puric, prințesa urbană și alte personaje mitologice au fost propuse pe acolo. Este evident că lumea are nevoie de niște lideri, dar haideți să ne păstrăm simțul ridicolului și să nu începem să fabulăm. În plus mă fascinează naivitatea cu care lumea ia de bună invitația lui Iohannis a reprezentanților străzii la consultările de la Cotroceni. Nu este altceva decât un mecanism de dezamorsare al unui conflict. Eventualii oameni aleși de oamenii președintelui (pentru că, să nu ne facem iluzii, nu îi va alege el personal), vor fi niște voci care fie fac deja parte din anumite partide/mișcări controlate/controlabile, fie vor fi voci care vor putea fi intimidate cu ușurință. Mă îndoiesc sincer că va ajunge un Moise Guran sau un Vlad Petreanu pe acolo, sau oricine altcineva capabil să poarte o discutie cu un om de stat și cu niște politicieni unși cu toate alifiile cum sunt Dragnea & Co. fără să se piardă în detalii. Oamenii politici nu vor o voce coerentă a străzii, vor momentan să mimeze înțelegerea pentru a aplana conflictul.
Iar în contextul ăsta mă tem de cei care chiar vor să iasă în față fără absolut nici o rezervă. Aș prefera de 1000 de ori să mă reprezinte Vlad Petreanu într-o discutie cu oamenii politici, un om care are bunul simț și modestia necesară să creadă că nu este el persoana potrivită (deși toată lumea îi spune că este) decât alți viteji incompetenți care nu se tem de ridicol. Doar prostul are impresia că știe tot și poate face tot.
despre Moise Guran si Vlad Petreanu sunt de spus doar 2 cuvinte: Ilie Serbanescu
Nu văd legătura ?
Eu o vad. Una e sa fii comentator la TV, alta e sa faci ceva, intr-un sistem de nefacut. Serbanescu a performat ridicol ca ministru, desi era un comentator stralucit in epoca.
Dar nu am spus să îl punem ministru. Cred doar că ar fi fost mai mult decât capabil să sintetizeze ideile în discuția de ieri de la Cotroceni.
In plus fiecare ministru, om politic, ar trebui să aibe niște consilieri capabili. Șerbănescu n-o fi avut, sau o fi avut unii care chiar au vrut să-l îngroape politic.