Acum vreo 3 ani intram prima oară în șaormăria turcului de la Apaca (cei care n-o știu încă, păcat…). Era în perioada când ne mai prindeau nopțile prin poli frecând câte-un server sau jucat cu echipamentele. Plecam pe la 10-11-12 noaptea și cu foamea-n gât ne opream să luam ceva de haleală pe unde apucam. Șaormăria turcului era proaspăt deschisă. Serveau cu rândul 2 turci între 2 vârste, vorbind stâlcit limba română dar având mare grijă de clienți. Prima oară când am mâncat la el, am fost invitat să iau și un pahar de limonadă, am fost întrebat cum îmi place șaorma, etc. Pentru mine era ceva nou. Pentru el era un mod de-a face afaceri făcându-și clientul mulțumit. Dovadă faptul că m-am întors. Și l-am mai recomandat și altora. Și s-au întors și ei. Și l-au recomandat și ei altora.
Turcul de care vorbeam muncea cot la cot cu ceilalții, avea tură de noapte (șaormăria avea program non-stop mai puțin duminica) și nu cred că l-am văzut vreodată să nu aibă câte-o vorbă bună pentru clienți.
De ceva vreme n-am mai trecut pe la el. De când nu mai stau prin Militari și nici nu mai pierd chiar așa nopțile prin poli am lăsat obiceiurile astea nesănătoase cu mâncatul șaormei la ore înaintate. Azi în schimb, cu foamea în gât, m-am oprit să halesc un sandwhich ceva. Șaormăria se modificase de ceva vreme. S-a mărit spațiul, au angajat personal nou. Turcul era azi afară și se juca fericit c-o fetiță de 6-7 ani, probabil fii-sa. Afacerea îi merge bine, are vad bun. Angajații sunt români majoritatea și tineri. Probabil mai ciupesc pe ici pe colo. Probabil se uită cu ciudă la patronul lor care stă afară și se joacă cu copilul în timp ce ei muncesc în căldura de lângă cuptoare. Probabil că-l înjură. Sau poate că-l respectă pentru că a fost în stare să-și vadă de treabă și să pună pe roate o afacere într-o țară străină. Poate…
as far as i know, ala e irakian, nu turc. (sau turc e orice mustacios masliniu care vorbeste cu multi de “B”… :D)
de toate cu picant :))
Turc zicea el. Din Istanbul.
Care e shaormaria? Aia de pe colt de la Apaca, la intersectie?
Nu e chiar pe colt. E nitel mai jos, imediat dupa Banca Transilvania. Aia de pe colt unde-i si covrigarie si patiserie suge la greu.
Seamana cu povestea de la Dristor. Initial taia la kebab batranul si fi-su il mai ajuta pe ici pe colo, iar o femeie era la bucatarie. Pe urma a trecut tanarul la taiat si batranul la administrativ. Stateam noptile de vorba cu turcul, printre sughituri de la ardeiul iute si kebabul era brici. Acum e ditamai fastfood-ul acolo si il stie tot Bucurestiul. Sunt multi angajati si e coada mereu. Desi am auzic ca nu mai e asa bun kebabul, ma bucurca a reusit turcul. A muncit mult pentru asta.
dacă până acum mă visam la o vârstă cu un job mulțumitor, acum mi-a trecut chestia asta și mă gândesc tot mai serios la self-employment. pana mea, știi că muncești pentru tine!
Dacă îți aduci aminte erau trei inițial (dintre care, doi mi-au zis și mie că sunt din Istanbul). Apoi i-au angajat pe români și apoi au modernizat.
Ehehe, ce vremuri.
Dar toate ca toate, cum mai e șaorma la ei?
Puiul shanghai la lipie facut acolo…. BEST THING EVEEER!
M-ai facut curioasa. De cate ori ajung sa imi placa un loc unde mananc, cu timpul se duce totul de rapa. Fie serviciile se imput, fie mancarea e o amintire a ceea ce fusese odinioara.
Hai sa-ti povestesc cu turcul/irakianul :)
Odata n-avea rest sa-mi dea la 200 RON si am luat 3 saorme mari pe datorie :)
Alta data m-am dus acolo cu un coleg de facultate (ELTC) si tipul asta incepe sa-i spuna aluia ca “dom’ne am auzit ca aici aveti o saorma de n-o poti manca de mare ce e”, etc, abureli, la care turcul in ciuda incepe sa indese carne intr-o lipie mare de nu mai putea s’o inchida :)) nu mai spun ca n-a putut amicul meu sa manance decat o treime din animalul ala de saorma…
Eeeeh ce vremuri… Mi-ai facut o poftaaaa!….