Acum vreo 3 ani intram prima oară în șaormăria turcului de la Apaca (cei care n-o știu încă, păcat…). Era în perioada când ne mai prindeau nopțile prin poli frecând câte-un server sau jucat cu echipamentele. Plecam pe la 10-11-12 noaptea și cu foamea-n gât ne opream să luam ceva de haleală pe unde apucam. Șaormăria turcului era proaspăt deschisă. Serveau cu rândul 2 turci între 2 vârste, vorbind stâlcit limba română dar având mare grijă de clienți. Prima oară când am mâncat la el, am fost invitat să iau și un pahar de limonadă, am fost întrebat cum îmi place șaorma, etc. Pentru mine era ceva nou. Pentru el era un mod de-a face afaceri făcându-și clientul mulțumit. Dovadă faptul că m-am întors. Și l-am mai recomandat și altora. Și s-au întors și ei. Și l-au recomandat și ei altora.

Turcul de care vorbeam muncea cot la cot cu ceilalții, avea tură de noapte (șaormăria avea program non-stop mai puțin duminica) și nu cred că l-am văzut vreodată să nu aibă câte-o vorbă bună pentru clienți.

De ceva vreme n-am mai trecut pe la el. De când nu mai stau prin Militari și nici nu mai pierd chiar așa nopțile prin poli am lăsat obiceiurile astea nesănătoase cu mâncatul șaormei la ore înaintate. Azi în schimb, cu foamea în gât, m-am oprit să halesc un sandwhich ceva. Șaormăria se modificase de ceva vreme. S-a mărit spațiul, au angajat personal nou. Turcul era azi afară și se juca fericit c-o fetiță de 6-7 ani, probabil fii-sa. Afacerea îi merge bine, are vad bun. Angajații sunt români majoritatea și tineri. Probabil mai ciupesc pe ici pe colo. Probabil se uită cu ciudă la patronul lor care stă afară și se joacă cu copilul în timp ce ei muncesc în căldura de lângă cuptoare. Probabil că-l înjură. Sau poate că-l respectă pentru că a fost în stare să-și vadă de treabă și să pună pe roate o afacere într-o țară străină. Poate…