…dacă mă auziți vreodată că vreau să iau net de la vreo rețea de cartier. Am avut azi o grămadă de motive care să mă învețe minte pentru tot restul vieții să nu fac greșeala asta.

În primul rând, tripleta de aur, IP privat, DNS cu IP privat, progrămel de conectare (Internet Starter). Fără progrămel e clar că nu merge netu’. Eu încercând să conectez o mică rețea dintr-o firmă la internet peste rețeaua lor, sunt obligat să pun progrămelul de conectare ori pe un singur calculator care să stea tot timpul (cât are cineva nevoie de internet) pornit, ori, ca să evit momentele când pică netul pentru că a fost nevoie de un reboot, să pun programul respectiv pe 2 sau mai multe calculatoare. E foarte interesant să se conecteze și deconecteze chestiile alea și la fiecare conectare să-ți fluture un mesaj cu “Mai aveti xx zile de internet”.

Al doilea lucru negativ este viteza de transfer. Se laudă cu 16Mbps în rețeaua metropolitană dar n-am prins nici cu roedu nici cu ines mai mult de 256-512kbps.

Am instalat rețeaua, am configurat wireless-ul și așteptam un Windows Home Edition să treacă de la SP1 la SP2 ca să știe de WPA când s-a întâmplat o chestie des întâlnită în genul ăsta de rețele. Au venit puștii acasă și pentru că download-ul meu îi deranja la CS au scos cablul din switch. Și timp de vreo oră m-am uitat la becul ăla, am sunat la “șefu’ cu rețeaua” care nu răspundea și am băut Fantă.

Concluzia ? Când a revenit netul am vizitat site-ul Clicknet și am hotărât de comun acord cu clientul să treacă la ceva mai serios.  1Mbps dar măcar (așa ar trebui) nu-l scoate nimeni din priză când are chef de CS.