Aseară, în lipsă de altceva interesant (deh, n-ai în fiecare zi meciuri cu Ungaria în care să se lase cu cafteală), mă uitam la un documentar interesant. Documentarul, produs de Penn și Teller, se numește Tim’s Vermeer și este despre un inventator (Tim Jenison ) pasionat de modul de a picta al lui Vermeer. Teoria conform căreia Vermeer picta folosindu-se de diverse mecanisme optice nu este nouă. Dar Tim a dus-o la extrem reîncercând să picteze “Lecția de muzică“.

Eu l-am urmărit ca pe un documentar despre un geek pasionat de un alt domeniu decât cel tehnologic (IT). Și m-a amuzat să văd cum modul ăsta “ingineresc” de a gândi lucrurile îl face să descopere indicii destul de clare cum că Vermeer folosea într-adevăr un dispozitiv optic pentru a picta și-a reproduce nuanțele atât de exact. Mai mult decât atât, spunea despre dispozitivul inventat de el (Tim) că este “redescoperit”.

Chestie care m-a pus nițel pe gânduri vis-a-vis de modul în care își făceau treaba oamenii din secolele trecute. Cei care vroiau să-și facă treaba cu succes erau nevoiți să gândească și să găsească soluții la cele mai simple probleme. În ziua de azi tehnologia gândește în locul nostru iar noi ne tâmpim ușor, ușor pe zi ce trece. Ia să încercăm acum să navigăm cu o hartă pe hârtie nu cu un GPS, să vedem, ne mai descurcăm ? Nu mai comentez de ghidat după stele sau alte indicii prin locurile pustii. Avem de făcut un calcul ceva mai complicat ? Hop-țop scoatem mobilul și calculăm. Avem nevoie să reținem o informație ? La fel.

Tehnologia ar putea fi pentru unii dintre noi uneltele care să “ajute” creierul să fie suficient de odihnit astfel încât să poată fi folosit mai mult în alte scopuri utile. Practic însă, tehnologia îi ajută pe mulți dintre noi să-și odihnească creierul și-atât. Creierul odihnit este apoi spălat bine, bine de tot cu emisiuni cretine de la televizor sau cu informații stupide și irelevante.

De aia ne îndreptăm spre Idiocracy.