Today I Listen

Ce-i drept, am descoperit White Stripes cum a facut-o toată lumea, prin Seven Nation Army. Mi-a plăcut sound-ul și am mai căutat și alte melodii. Azi pot să spun că vocea lui Meg White reprezintă unul din motivele principale ale faptului că ascult încă White Stripes și că am considerat experimentul “The Raconteurs” al lui Jack White neinteresant fară soră-sa.

“Icky Thump”, albumul din 2007 m-a dezamăgit din 2 motive. Meg White nu prea se simte și albumului îi lipsește o mică perlă așa cum a avut “Get behind me Satan” cu “Little ghost” și “Elephant” cu piesa de mai jos.

Enjoy.

5 Comments Today I Listen

  1. Crown Of Negativity

    Stiu ca White Stripes au un sunet care prinde la public si ritmuri ok, dar oamenii nu au nici o treaba. Instrumentalul in formatia aia e la pamant. Meg e paralela cu tobele, iar Jack parca ar fi invatat sa cante la chitara de o luna si acum improvizeaza. Per total o formatie mediocra…

    Reply
  2. Meekuu

    Și improvizația are farmecul ei. Tocmai sunetul ăsta “nelucrat” mi-a plăcut la White Stripes. Sună cam ca rock-ul anilor ’60.

    Reply
  3. ktx

    Mi-a placut mai mult albumul The Raconteurs – Broken Boy Soldiers decat Icky Thump :)
    de acesta din urma am si uitat ca-l mai am pe hard :)

    Reply
  4. Andrei

    eu i-am descoperit cu “fell in love with a girl” si “white blood cells” a fost un album foarte bun, la fel ca si “elephant”, “get behind me satan” sau parte din “icky thump”.
    eu l-as contrazice pe Crown Of Negativity si as spune ca Jack White e unul dintre cei mai buni chitaristi din generatia sa. Meg White, in schimb, bate tobele cam simplu, ca un metronom si fara inflorituri, dar asta da farmec formatiei.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *