Câteva chestii mișto de ascultat la drum/acasă/oricând.
1. Prima, ascultată via Alex (Subiectiv), e Shine On You Crazy Diamond în aranjamentul Royal Philarmonic Orchestra. Cam singura bucată Pink Floyd care se apropie de original și pe alocuri chiar reușește să mă surprindă suficient de mult încât să pot spune că bucata aia cântată la vioară e demențială.
2. Una clasică. Și ușor de altă factură decât cea de mai sus. The Doors, Been Down So Long de pe L.A. Woman. Unul dintre cele mai mișto albume scoase vreodată. Iar piesa asta arată destul de bine ce era Doors și mai ales ce ar fi putut să ajungă dacă Morrison nu murea ca fraierul.
3. Încă un blues, de data asta ceva mai “proaspăt”. Mai precis Tarbox Ramblers. O revelație “găsită” urmărind Sons Of Anarchy. Piesa de mai jos este una clasică în blues, St. James Infirmary. E atât de veche încât n-a apucat nimeni să pună copyright pe ea și e bazată pe un vechi cântec britanic, “Unfortunate lad”. Hai că reușiți să vă dați seama despre ce-i vorba.
4. Mențiune, că merge foarte, foarte bine vara, încă un clasic, Bob Marley. Cu Kinky Reggae. Știți voi, “I went downtown,/ I saw Miss Brown / She had brown sugar / All over her booga-wooga.” Hai că merge pe caniculă, în mașină, eventual când trece o “Miss Brown” strada.
Acceptabile piesele. Cea mai faina dintre ele este cea a lui Bob Marley, piesa Kinky Reggae.
Morisson e “al treilea” (Joplin, Hendrix), n-avea cum sa nu “moara ca fraieru”… unul dintre putinii artisti. personal, e langa Picasso, Dali, Sartre, Einstein
Mie îmi mai place și cover-ul după Shine On You Crazy Diamond de la Transatlantic. E destul de departe de original, dar sună foarte fain.
Cînd au înregistrat Wish You Were Here, în studio mai înregistrau şi Menuhin şi Grappelli, PF i-au invitat la sesiunile pentru WYWH, partea înregistrată cu Grappelli n-a mai ajuns pe album https://www.youtube.com/watch?v=hhx7nAXLJ_g
Fiu-meu cel mic ne-a multumit pentru raspberrypi cu “An evening with Mark Knopfler”.