N-am în fiecare zi ocazia neprețuită de a mă îngrămădi în traficul de dimineață din oraș. Cel mai des prind vârful de trafic de după amiază dar acolo este cu totul și cu totul altceva.

Oamenii din traficul de seară sunt mai calmi. De fapt sunt oamenii deja obosiți, după o zi de muncă în care au fost futuți prin toate găurile de șefuți, șefi și șefoi și la ora respectivă se îndreaptă înfrânți spre casă gândindu-se că așa a mai trecut o zi din viața lor. Șoferii de seară sunt mai puțin arțăgoși, se înfing cu mai puțin tupeu și parcă nu au în general atitudinea aia bătăioasă și sfidătoare pe care o au dimineața.

Altfel stau însă lucrurile la ora 8 dimineața. Atunci e o nouă zi, un nou început. O zi în care filmul ar putea totuși să se deruleze cu ei pe genericul principal. O zi în care mai există încă șansa să fie niște învingători, nu niște rotițe într-un uriaș angrenaj murdar. De aia sunt mult mai agresivi dimineața. Nu te lasă să intri de pe străduțele laterale, nu pierd timpi morți semnalizând, depășesc coloane, se bagă cu tupeu și când e cazul chiar sar rapid la harță.

Așa am pățit-o și azi dimineață. Ajuns undeva pe la Rosetti, eram încadrat pe banda care mergea înainte spre Universitate, în spatele unei alte mașini. Că deh, în atâția ani de șofat am învățat că mi-e mai bine să nu-i deranjez pe alții și să-mi preselectez banda din timp. Chestie de logică elementară sau suficient de simplă încât să poți dresa și o maimuță s-o facă. Pe banda din stânga mea, bandă care face (doh) stânga, pe Hristo Botev, se afla o Honda CRV (nu, Crivăț, m-am uitat, nu erai tu, era o blondă urâtă) chiar prima.

Se face verde, plecăm de la semafor, eu repede după ăla din față când brusc, Honda virează dreapta spre mine în loc s-o ia spre stânga așa cum avea banda definită, fără să dea nici un semnal. O claxonez că era chiar să mă lovească (de obicei mă mulțumesc să-i bag în mă-sa în interiorul mașinii). Honda își vede de treabă, taie toate benzile (tot fără semnal), ajunge pe prima bandă, oprește oarecum paralel cu mine (erau oricum și alte mașini în față oprite la stopul de la Universitate dar mai putea avansa), se deschide geamul, iese o parașută blondă pe geam și mă înjură întrebându-mă “ți-a dat mă-ta bandă bă ?”. Chestie care m-a lăsat perplex sincer să fiu. Adică nah, am mai văzut tupeu pe la diverși șoferi, da’ de obicei erau bărbați și până acum nici chiar bărbați n-am avut ocazia să dau de unul atât de cretin încât să mă înjure el după ce taie 4 benzi, nonșalant, fără semnal.  Dar nah, avem ocazia să învățăm și să dăm peste chestii noi în viață. Așa că pot să spun acum c-am văzut-o și pe asta.