În 2012, zilele acelea din iulie premergătoare suspendării lui Băsescu au fost comparate de un prieten cu un “zerg rush”. Ulterior am folosit și eu termenul de comparație în “Marțea Neagră” .

Mă uit la ce se întâmplă zilele astea în politica și societatea românească și începe să-mi piară entuziasmul și optimismul. Am fost îndelung atacați, futuți prin toate găurile și într-o duminică ploioasă de noiembrie am reușit să le dăm o lovitură năucitoare.

Numai că avem o mică problemă, cel puțin din punctul meu de vedere. Imediat după aceea, văzându-i speriați, năuciți și panicați, ne-am oprit și-am început să ne uităm la ei zâmbind tâmp. Mecanismul lor de apărare asta le spune să facă pentru a supraviețui. Să fluture momentan steagul alb dar să pândească atent momentul în care noi, oftând leneș, ne vom culca la loc pe-o ureche.

Generația sau Partidul Facebook măcar atâta lucru ar fi trebuit să învețe din jocurile video. Că n-ai câștigat jocul atunci când ai oprit un “zerg rush” ci de abia atunci când zergii nu mai au nici o construcție pe tabla de joc. Și momentan zergii noștri încă au construcții pe tablă așa că poate-ar fi cazul să nu ne amăgim acum.