Am început postul ăsta ieri dupa-amiază când am ajuns p’acasă. N-am fost în stare să-l termin din motive obiective (care implică multe ceaiuri, paracetamoale, prișnițe, pastile și repaos la pat). Mdap, am cam răcit (și încă destul de nasol).
Ziua de ieri a început extraordinar de bine (deși eram de dimineață semi-gripat și cu Strepsils prin buzunare). Am plecat pe la 7 de acasă ca să ajung în gară să-l aștept p’ăla micu’ și orădean. Care-a fost baiat de zahăr și mi-a luat ceai (pe care-l folosesc de zor zilele astea) tocma’ de pe la unguri. Săru-mâna, să crești mare și să fii sănătos.
În drum spre gară am apreciat urarea făcută de Dobrovolschi și Craioveanu lui Mircea Badea de ziua lui, “Parazitii – De ziua ta” . Bun așa, am fredonat din toată inima urându-i lui Mircea toate cele (mai) bune. Am fost punctual și-am ajuns în gară cu vreo 5 minute înaintea trenului și-am zis să-l aștept pe Laurențiu pe peron și să nu mă duc în Coffee Right unde ședea Sebastian așteptându-l pe același Laurențiu. Wrong move. E un frig în gară de înțepenești și trenul a avut vreo 10 minute întârziere. 10 minute, timp suficient să mă “tenderizeze” bine de tot curentul. Într-un final a apărut și trenul și Laurențiu, mai mic nițel decât mi-l imaginam eu dar extrem de prietenos si simpatic, împreună cu un amic al cărui nume îmi scapă (edităm după ce aflu). După un mic ocol prin gară (habar n-aveam unde-i Coffee Right, nu socializez de obicei în gara din București) am nimerit. Am stat ~1h la o cafea și-o măslină cu cei 3 “provinciali” discutând în special despre efectele negative ale Bucureștiului asupra locuitorilor. După ce-am plecat (aveam o întâlnire programată pe la 10:30) chiar mă gândeam că prefer întâlnirile astea restrânse decât să mai ajung la balamucul numit roblogfest. Nu de alta dar deși anul trecut am făcut cunoștință cu destui bloggeri n-am putut să schimb 2 vorbe cu ei în liniște aproape de loc.
Sper să mă simt mâine mai bine să-l mai prind la o bere/cafea/poză pe Laurențiu înainte de plecare. Dacă nu, rămân dator pentru data viitoare. Poate ajung eu prin Oradea dacă nu mai trece el prin capitală.
Ajuns acasă prin jurul orei 18 am căzut răpus la pat și-a urmat o noapte cam nedormită cu frisoane si tuse. Azi am dus-o cam la fel așa c-am trecut pe chestii prescrise de doctori (antibiotice & stuff). Între timp a fost și-un flood prin roedu care afecta serverele facultății (rezolvat fără intervenția mea se pare), au existat și alte probleme (rezolvate la rândul lor) deci nu cade cerul dacă mi se întâmplă ceva. Bun.
P.S. Apropos de provincie, salutări călduroase celor care-l întreabă pe Bogdan de mine :P.
Felicitari pentru blog. Tot asa.
Insanatosire grabnica:) Nu de alta, dar nu prea te vad stand la pat:P