Scriu pe aici de 8 ani și nițel mărunțiș. În toți acești ani mă pot lăuda cu o singură chestie sigură legată de activitatea mea online. Nu am promovat niciodată nimic doar pe considerente financiare. Ba chiar pot număra pe jumătate din degetele de la o mână postările plătite. Și acelea au apărut aici pentru că eram 100% de acord cu ceea ce am scris acolo. Mai am o politică personală, aia de a nu promova diverse chestii fără să le încerc înainte. Și ideal ar fi să le încerc din postura de client obișnuit nu de blogger care urmează să primească un pișcot/bani pentru ceea ce scrie. Pentru că, până la urmă, cei pe care-i “îndemn” să cumpere produsul/serviciu vor fi tratați ca simpli clienți. Îmi permit să fac treaba asta pentru că eu personal nu-mi văd blogul ca o sursă de venit. E un “serviciu public” pe care aleg să-l fac în modul ăsta. Mi-e suficientă reclama prin profitshare dacă este cineva care consideră că fac un serviciu util. Și fiți fără grijă, nici de-acolo nu mă îmbogățesc. Ca idee, în 8 ani de zile câștigul net din blog este sub salariul meu lunar. Să nu se înțeleagă greșit faptul că nu aprob advertorialele. Le aprob, pe alea făcute inteligent, pe domeniul de experiență al bloggerului respectiv.

Am ținut să subliniez aspectele astea pentru că văd din ce în ce mai des speciile tinere de bloggeri capabili să promoveze orice rahat. De la cerșit de becuri, tampoane, fast-food-uri, poșirci pe care nu le bea nimeni până la, mai nou, credite cu buletinul. Majoritatea nu sunt nici conștienți că asta-i costă respectul cititorilor. În momentul în care promovează cu argumente puerile un căcat, cititorii ăia cu IQ-ul format din 3 cifre o să devină mult mai circumspecți în ceea ce-i privește. Iar din spate vin ăia și mai tineri, eventual ăia care-au chiulit de pe la lecțiile de limbă română, care visează să devină bloggeri și să câștige bani din asta. Hai că-i vedeți repede, sunt ăia care încep prin a comenta de dragul de a-și vedea link-ul pus pe acolo. Sunt atât de idioți încât nu realizează că dacă nu au nimic interesant de zis într-un comentariu, slabe șanse să dea cineva click pe numele lor. Trebuie să fie ori un comentariu interesant ori să fii fenomenal de prost (numiți aici bloggerul fenomenal de prost care-a câștigat notorietate așa).

Însă ce-i mai trist este că vezi din ce în ce mai rar oameni care promovează pur și simplu servicii/produse bune pe care le utilizează fără a fi plătiți pentru asta. E o chestie pe care eu am încercat s-o fac aici din când în când și-o voi face în continuare.  Cred că voi face în curând un top al cârciumilor în care-am consumat alcool în Brașov. Nu de alta dar în cei 3-4 ani de când vin pe aici am bătut suficiente. Hai să promovăm chestii cinstite, nu mizerii. Respectul câștigat e mai important decât suma de bani luată odată cu promovarea unei mizerii.

Bomboana de pe colivă care-a condus la apariția acestui articol a fost faptul că i-am făcut rost lui Laurențiu de 2 sticle de șampanie Zarea (nu, nu-mi dezvălui sursele), ediția aia de colecție 100 Brut Natur. Șampanie care nu prea se găsește prin magazine, mai ales la țară acolo unde stă el, cu tot cu granița ungurilor lângă. Și încercam să-mi aduc aminte dac-am văzut prin online articole scrise complet dezinteresat de către oameni care să laude Zarea. Neah. La noi se promovează Bergenbier și Staropramen.