N-ați auzit de el ? Hai că apare acu’ sub numele de Maverick Meerkat. Distribuțiile Linux întotdeauna au fost influențate de sistemele de operare care aveau o răspândire mai largă și întotdeauna au stat cam prost la capitolul imaginație și design. Cred că pot să număr pe degetele de la o mână elementele de design din interfața grafică a Ubuntu care nu-s inspirate de undeva și care într-adevăr sunt utile și bine implementate.

Mă așteptam ca Ubuntu, având în spate Canonical, să crească și să devină o distribuție matură și independentă. O distribuție de Linux care să ofere în sfârșit ceea ce utilizatorii (nu numai cei de Linux) așteaptă de ceva vreme. O alternativă la MacOs și Windows. Pentru o bună bucată de vreme am crezut cu naivitate treaba asta. RedHat și SuSe erau (și încă sunt) ocupați să să joace de-a Enterprise-ul iar utilizatorul de rând a fost lăsat pe mâna unor distribuții extrem de fragmentate. Ubuntu venise ca o gură de aer proaspăt așteptată de multă vreme. De aia a și ajuns distribuția de linux cea mai răspândită pe sistemele de tip desktop într-un timp extrem de scurt și a reușit acolo unde Fedora și Mandrake se chinuiau de ceva vreme.

Din punctul meu de vedere însă totul s-a cam terminat cu versiunea LTS apărută în aprilie. Aia în care noua identitate grafică a Ubuntu a fost lansată. Și totodată și noua direcție către care va merge distribuția. Eu unul puteam să jur c-au furat cu totul bara de sus de la Snow Leopard. Și wallpaper-ul. După aia și butoanele de pe ferestre. Bine, asemănările grafice se cam opresc aici. Pentru că mai au multe de copiat până să ajungă la design-ul Snow Leopard. Și la funcționalitate. Dar să zicem că treburile astea mă deranjează mai puțin. Până la urmă pot să schimb tema și pot să mut butoanele acolo unde vreau eu să fie. Adică unde-au fost și până acum.  Dar mă oftică mai mult că au reușit să handicapeze un sistem de operare foarte flexibil. Au ascuns grămezi de opțiuni din pachetele instalate ca să fie mai ușor noului val de “admiratori” să uzeze un sistem de operare fără să-l strice. Da, e normal să fie mai ușor să ascunzi opțiunea cu totul decât să repari eventualele bug-uri. Cam asta e definiția foolproof-ului și în lumea MacOS-ului și sincer e unul din principalele motive pentru care nu-l folosesc.

Ah, poate vă întrebați ce m-a apucat în octombrie să vorbesc despre treburi apuse de acum 6 luni. Păi pentru că apare în câteva zile versiunea 10.10 și pentru că am mai găsit o dumă care mi-a ridicat nivelul “scârbei” față de Ubuntu pe noi culmi. Așa mă mănâncă pe mine de obicei să mă joc cu versiunea RC într-o mașină virtuală să văd ce-au mai adus nou. Ei, de data asta se pare că foamea învinge și avem în premieră în Ubuntu un soi de “appstore”. Mdap, în software manager avem rubrică dedicată pentru “cumpărături”. Momentan goală.

Cred că mă voi întoarce la Debian testing cu ocazia asta. Sau sper ca cei care scot Linux Mint să “repare” aceste mici probleme.  Și așteptăm în continuare Gnome 3.0.