Sunt mare fan bere nefiltrată. Dar mai mult decât berea nefiltrată îmi place weissbier/weizen. Nici măcar excursia din Belgia de anul trecut nu m-a “deturnat” de la berea albă. Mi-a plăcut berea belgiană, o anumită bere (vedeți mai jos) chiar extrem de mult. Gustasem și înainte ce apăruse pe la noi, Leffe, Chimay, da’ nu m-au fascinat atât de mult. Și cu excepția a 2-3 beri fantastic de bune, berile băute în Belgia au avut un singur efect. M-au făcut complet imun la pils-urile găsite în comerț pe la noi. Pur și simplu acum nu mă mai tentează o bere pils.

Dac-ar fi să fac un top 3 al celor mai bune beri băute de mine până acum, aș începe cu mențiunea. Și anume, Terapia Platin. E una dintre berile preferate de tip weizen și o pot găsi în magazinele din București. Până săptămâna asta chiar era pe un loc 3. Ar mai fi două sub-mențiuni, dar una e de negăsit pe la noi. În Olanda am băut un Grolsch weizen la cutie. Am fost surprins de o bere aromată cu un gust destul de bun. A doua e Hoegaarden, tot o bere albă dar nu atât de gustoasă și parcă aromă de citrice e prea exagerată.

Pe locul 3, pierde o poziție ocupanta locului 2, Blanche de Namur. Preferata primelor zile petrecute în Belgia, până am întâlnit ocupanta locului 1. O bere excelentă de tip weizen (de fapt witbier la belgieni), cu ușoare arome de coriandru și coajă de portocală. Aromată și răcoritoare.

Pe locul 2, intrată proaspăt de câteva zile, Primator Weizen. O bere cehească, “World’s Best Beer” la categoria Weissbier în 2013. Am găsit-o în Cora Lujerului alaltăieri și-am luat doar 2 sticle. Inutil de spus că am ajuns astăzi din nou și am luat ultimele 8 sticle de pe raft. O ușoară arome de banane și un gust plin cu o aciditate perfectă. Pot să spun că e la ora actuală weissbier-ul preferat. Ah, și era în Cora și la ofertă, vreo 5 lei sticla. Față de cei 9 lei pe care ajung să-i dau pe o sticlă de Terapia la raft, asta e pomană curată.

Pe locul întâi însă am o bere de abație belgiană, Tripel Karmeliet.  Conține și grâu (ca și berile de tip weizen) însă nu e în aceeași categorie. Explozia de arome simțită atunci când am băut prima oară berea asta nu o pot compara cu nimic până acum. Nu aș fi crezut vreodată că berea poate avea un gust atât de complex. Și experiența e completată de degustarea dintr-un pahar de tip “lalea” recomandat pentru o astfel de bere. Se găsește rar spre foarte rar în București. La Beer O’Clock parcă și în Happy Pub am găsit-o până acum. Nu și în magazine însă.

Se poate lesne observa preferințele mele. Nu-mi prea place berea neagră, singura pe care reușesc s-o beau cu plăcere fiind Guinness. De pale lager/pils m-am lecuit după cum spuneam mai sus și la ora actuală le beau în lipsă de altceva, fără a lipăi încântat la final. Aș putea bea la fel de bine și apă plată. Mă împac mai bine cu berea de tip ale dar se găsește mai rar prin magazine pe la noi la prețuri decente. Și prin berării la fel. Apropos de berării, parcă aș fi preferat ca nou-deschisa Berăria H să aibe o bere proprie. Și în general o ofertă mult mai extinsă de bere. Becker Brau poate de atâta vreme, încercați și voi.