Termenul de “cloud computing” a început să fie constant introdus în toate prezentările la care-am asistat în ultimii ani (mai ales cele pe care pot să joc lejer bullshit bingo). Deja când managerii aud de “cloud” se umezesc instant și sunt pregătiți să fie penetrați în forță de noile metode și tehnologii. Degeaba le-ar explica cineva că “cloud computing” e și bătrânul webhosting sau și mai bătrânul webmail (începeau anii cu 199 în față când am avut primul cont de webmail).
Pentru că da, tot servicii de cloud sunt și alea. În general orice serviciu livrat prin intermediul internetului, fie că-i vorba de stocare, putere de calcul, unelte de colaborare sau altele, este un serviciu de tip “cloud”. Ce-a apărut nou cu adevărat în schema asta sunt serviciile de tipul celor oferite de amazon, extinderea virtualizării și apariția tot mai frecventă a puterii de calcul distribuite. Asta a oferit într-adevăr noi dimensiuni și noi posibilități serviciilor de tip cloud. Nu a inventat nimeni în ultimii ani roata. Sunt în mare aceleași tipuri de servicii aduse mai ușor în fața utilizatorilor finali cu ajutorul progresului tehnologic. Internet mai rapid și putere de calcul mai mare. Ba chiar mă amuză (parțial offtopic) cum încet încet ne întoarcem la dumb-terminals.
Ca mai toată lumea de altfel am avut contact cu un serviciu de acest tip în forma unui cont de mail online. Yahoo, home/go.ro, rol.ro au fost primele conturi de mail deținute. A urmat apoi gmail, platformă care-a schimbat complet modul în care foloseam conturile de mail. Nu am mai simțit nevoie unui client offline, am folosit interfața web (și o folosesc în continuare deși nu sunt tocmai mulțumit de direcția în care evoluează ). Astăzi mai toți folosim cel puțin un serviciu de acest tip. Fie că-i vorba de stocare de date (dropbox, box.net, ubuntu.one sau altele), calendar (google calendar), unelte de colaborare, gaming (Steam) și altele. Le folosim în scop personal și fie folosim varianta free fie plătim pentru ceva în plus.
Nu văd nici o problemă în a folosi serviciile de acest gen în scop personal. Nu dețin informații secrete, datele cu adevărat sensibile nu le urc niciodată online, nu sunt o persoană de interes public așa că nu prea mă interesează dacă google îmi servește reclame pe baza faptului că trimit des poze și link-uri cu țâțe prietenilor. Chiar mă bucură. Îmi asum cu bună știință rolul de “marfă” în situația în care eu nu plătesc nimic pentru ceea ce consum. Asta că tot a fost un val de proteste vis-a-vis de “privacy policy” de la google. În mare este cam aceeași politică de la apariția serviciului. Este afișată public, sunt cam aceleași chestii peste tot unde folosești un serviciu gratuit. Suntem oameni maturi, am învățat până la vârsta asta că nu există Moș Crăciun și că nu ni se oferă nimic gratuit. Dacă aș fi vrut să evit situația asta aș fi folosit propriul server de mail si propriile unelte. Pot s-o fac oricând însă sincer nu văd avantajul. Cel puțin nu atunci când vine vorba de propria persoană.
Și că tot îmi place să dau exemple persoanale, îmi aduc aminte de cel puțin 4-5 ori când am vrut să mă joc un joc utilizând Steam și platforma a fost picată. Iar alții au pățit ceva mai enervant.
Însă lucrurile se schimbă puțin când vorbim de companii. Companiile au date sensibile, au date care ar trebui să fie protejate, să fie disponibile oricând, în orice moment. Și până în momentul “boom-ului” serviciilor de tip cloud aveau soluții interne care ofereau aceste servicii.
Aici am o teorie personală. Cred că marile companii din domeniul IT au început să tragă piața în direcția asta în momentul în care criza a început să le amenințe veniturile. Aveam pe de-o parte companiile care cheltuiau constant bugete pentru achiziția de tehnologie IT și aveau mici centre de date pe care le administrau cu niște costuri considerate întotdeauna de manageri prea mari (cred c-am avut de multe ori discuții de genul “dacă merge” de ce să mai plătesc administratori) și pe de altă parte uriașii din IT care vindeau constant soluții către companii. Odată cu venirea crizei achizițiile în domeniul IT au fost cam primele taiate de pe liste. Și-atunci giganții s-au reorientat. Nu mai vând produse și soluții către companii, vând direct servicii. Marketing cât cuprinde mergând tocmai pe ideea “reducerii costurilor” cu infrastructura. Brusc coșmarul managerilor de-a cumpăra tot timpul servere și echipamente noi și de-a-și plăti administratorii de rețea se termină. Acum plătesc un abonament lunar “ca la internet și telefonie mobilă”.
Ce pierd ei însă este mult mai important. Pierd controlul direct asupra datelor proprii și pierd controlul accesului la acele date. Mail-uri, documente internet, absolut tot ce transferă pe acel serviciu nu mai este ținut într-o locație internă. Se află în grija unui terț. Și ăsta ar fi un bun motiv să fii paranoic. Pentru că dacă eu ca persoană privată nu stârnesc interesul nimănui și nu merit atenția cuiva, o companie poate să devină interesantă și să capteze atenția. În cazul unor probleme juridice deja situația se împute dacă informațiile nu mai sunt în controlul tău direct. Și toate astea fără să mai punem la socoteală metoda prin care se face accesul la informație. Sau modul în care o vulnerabilitate a serviciului poate afecta toți clienții. Da, poți să faci login și de pe telefonul mobil și de pe laptop și de oriunde ai fi. Însă e întotdeauna o idee bună să faci asta ? Am mai comentat pe marginea subiectului “usability vs. security”. Și în continuare cred că ușurința maximă în utilizare este un lux pe care doar o persoana privată și l-ar putea permite și asta din ce în ce mai rar chiar. În plus, de cele mai multe ori, companiile care oferă servicii de acest gen sunt bine acoperite din punct de vedere legal în cazuri extreme. Brusc serviciile de tip cloud ridică probleme noi iar soluțiile costă și apar de obicei mai târziu.
Din păcate, ăia care au putere de decizie în chestiile astea nu iau în considerare decât criteriul costului redus. Și când o să-i muște de cur, ghici cine-o să trebuiască să repare boacăna decisă de ei ? :-)
Bine zis, ai sintetizat foarte bine subiectul. Imi place blogul tau ca imi clarifica unele notiuni. +1 la educatie
Orice taie din “cheltuieli inutile” (IT, securitate si altele similare), dar “investeste in oameni” (petreceri, “team building” finalizat cu betie, mese date “de firma”) trebuie sa fie “de bine”, nu? :))
eu cred ca tin cont si de cresterea volumului de vanzare. ce se intampla pe ecosistemul apple, cu magazin de aplicatii, google, si mai nou microsoft pe mobile va fi valabil si pe desktop -> vezi chrome os…. ideea e urmatoarea, sa mute cat mai multe ‘sarcini’ din curtea utilizatorului in curtea corporatiei…pentru ca o data ce datele tale sunt acolo (in cazul stocarii) ai ajunge sa platesti sa nu le pierzi… bataile de cap cu instalari complexe, nu prea mai exista in chrome…totul sa fie cat mai simplu si cat mai accesibil sa poata sa vanda la cat mai multi. MS vinde cam scump produsele, sunt convins ca ar mai reduce din piraterie daca ar reduce preturile produselor. Aplicatiile de mobile in media costa 2-5$ (aproximez) ..sume foarte mici, cand dai 2-3$ pe o aplicatie, chiar mai conteaza daca ti-a fost utila sau nu?
ideea e sa aiba cat mai mare control asupra aplciatiilor inspecial. ca de acolo se fac bani grei. Iar ce implmenteaza google in chrome os, IMHO, e viitorul sistemelor de operare. cu sau fara vointa utilizatorilor. wd si seagate au redus perioada de garantie pentu anumite produse, defectarile hardisurilor sunt tot mai dese, dupa ce iti pierzi odata, de 2 ori datele, sigur cauti alte modalitati de pastrare, si o sa te orientezi in cloud, pentru ca raiduri-le si backup costa mult la implemnetare
Ah, și mai e o chestie de care-am uitat: toată treaba asta cu cloud (și SaaS) se încadrează perfect în recenta politică de management tip “MBA american, costuri reduse cu orice preț și profit maxim că altceva nu contează”, care mi se pare mie că include implicit și o evitare pe cât posibil a asumării responsabilității.
Avem de ținut 1000 GB și trei servicii în picioare; de ce să-mi asum responsabilitatea de-a căuta oameni pregătiți, de-a studia soluții tehnice și echipamente, de-a asigura un nivel al serviciului (riscuri) când pot să dau banu’ la “o firmă” ? sună minunat pe hârtie, până când crapă ceva la firma aia și tu nu mai poți decât să dai telefoane nervoase ca să restaureze ăia serviciul, dacă or mai putea. Și după ce te țin pe bară 2 zile, vezi că prin contract ai dreptul la o bomboană gratuit din partea furnizorului, ca să nu mai dai atât din gură. Când a fost outageu’ ăla de 3 zile la RIM, au dat utilizatorilor aplicații în valoare de nuștiucâți dolari – LOL.
Așa că vechea zicală cu toate ouăle într-un coș rămâne la fel de actuală.
Aaah, știam eu c-am uitat să comentez ceva important. Mă refer la faza cu RIM. În plină perioadă de glorie RIM am avut și eu grijă de un server de mail (Exchange) cu Blackberry Enterprise Server pe el.
Și țin minte cum beneficiarii au ținut musai la Blackberry pentru că deh, era la modă. Pe vremea aia nu existai în business dacă n-aveai Blackberry. Cam la fel cum nu exiști acu’ dacă n-ai iPhone.
Și degeaba le-am spus noi că IMAP tot push mail e, până n-au avut telefoane Blackberry în mână nu s-au lăsat. Din fericire, având serverul în propria ogradă nu s-au ars cu RIM niciodată.
Mda, eu sunt mai paranoic de fel, sa zicem, si intotdeauna prefer sa am serverele la indemana si la nevoie sa le pot da si un sut decat sa fie la Cuca Macaii la nush ce firma si sa ma rog de aia sa-mi schimbe HDDu si sa-mi transfere datele de pe decedat pe cel nou.
Cloud computing suna bine, in teorie, pana pica ceva. E fix ca si Internetul de acum 4-5 ani. Mergea bine pana se agata un camion de Fibra de Intercity de la Provideru respectiv, moment in care stateai aproape 1 zi fara net (ca deh, back-up la Intercity mai greu). Apreciez redundanta de la data-centerele care tin datele, back-upul constant si alte rahaturi, dar tot as prefera sa am eu serverul in sediu si sa pun eu 2-3 aplicatii care sa faca back-up automat. Vorba lui Meekuu, daca ai date sensibile pe servere, e bine sa fie la tine in ograda nu la altul, ca poti avea surprize cu toate masurile de securitate implementate.
Iar daca vreodata se va semna si ratifica ACTA (da doamne sa nu) vom avea un motiv in plus sa ne tinem datele in ograda proprie si nu in ograda marilor corporatii.
Am scris mult si degeaba, un buton apasat pe intuneric m-a dus la mama dracului (virtual, in cloud) si am pierdut tot.
Interesul major (pe langa a face un “bine”) tine de nevoia si avantajul dat de CONTROL. Si – data fiind si evolutia economica de mare calitate din ultimii ani din lume – aspectul va deveni din ce in ce mai important si mai greu de combatut.
Nu mai scriu decat idei din ce am pierdut: cloud-ul se traducea si prin serviciile de web, mail, file hosting la care majoritatea companiilor apelau in urma cu ceva ani, cloud computing faceam prin ’99 (cred ca de-atunci eram membru in SETI@home) etc. Solutiile actuale sunt doar o cosmetizare bazata pe evolutia @web si pe o putere de calcul / stocare / distribuire de cateva mii de ori fata de acu’ 15 ani. Conceptul a ramas acelasi. Si – atat timp cat exponentii “specialisti” nu vor accepta avantajele solutiilor de virtualizare curente, cu toate implicatiile lor, cerul se va umple usor – usor. De nori. Om vedea dupa aia culoarea acestora.
inchei cu ceva ce scriam in urma cu vreo 2 ani cred, pe vremea cand testam facilitatile wordpress-ului:
“nu, nu monopolul petrolului ne doare asa rau (ala – de bine, de rau – va lua sfarsit in 35-40 de ani maxim, pentru ca se termina – la propriu – petrolul). Nici al lui M$, care cel putin zice de la inceput: iti VINDEM asta, te costa asta, si-ti dam dracului si un browser de internet si un player media in banii astia. Insa cel al gratuitatii o sa ne ingroape, din ce in ce mai adanc. Si o sa ne dam seama ca tutunul doar te omoara si scapi, da’ nu iti da si m***.”
Elucubatia completa aici. (Meekule, daca nu e in regula, sterge asta, nu se supara nimeni).
PS: Meekule, crezi ca daca nu erau suficienti neuroni sa prezinte cum trebuie imaginea de ansamblu clientului cu RIM, nu ar fi ajuns cu BB in cloud? C’mon! :)