Termenul de “cloud computing” a început să fie constant introdus în toate prezentările la care-am asistat în ultimii ani (mai ales cele pe care pot să joc lejer bullshit bingo). Deja când managerii aud de “cloud” se umezesc instant și sunt pregătiți să fie penetrați în forță de noile metode și tehnologii. Degeaba le-ar explica cineva că “cloud computing” e și bătrânul webhosting sau și mai bătrânul webmail (începeau anii cu 199 în față când am avut primul cont de webmail).

Pentru că da, tot servicii de cloud sunt și alea. În general orice serviciu livrat prin intermediul internetului, fie că-i vorba de stocare, putere de calcul, unelte de colaborare sau altele, este un serviciu de tip “cloud”. Ce-a apărut nou cu adevărat în schema asta sunt serviciile de tipul celor oferite de amazon, extinderea virtualizării și apariția tot mai frecventă a puterii de calcul distribuite. Asta a oferit într-adevăr noi dimensiuni și noi posibilități serviciilor de tip cloud. Nu a inventat nimeni în ultimii ani roata. Sunt în mare aceleași tipuri de servicii aduse mai ușor în fața utilizatorilor finali cu ajutorul progresului tehnologic. Internet mai rapid și putere de calcul mai mare. Ba chiar mă amuză (parțial offtopic) cum încet încet ne întoarcem la dumb-terminals.

Ca mai toată lumea de altfel am avut contact cu un serviciu de acest tip în forma unui cont de mail online. Yahoo, home/go.ro, rol.ro au fost primele conturi de mail deținute. A urmat apoi gmail, platformă care-a schimbat complet modul în care foloseam conturile de mail. Nu am mai simțit nevoie unui client offline, am folosit interfața web (și o folosesc în continuare deși nu sunt tocmai mulțumit de direcția în care evoluează ). Astăzi mai toți folosim cel puțin un serviciu de acest tip. Fie că-i vorba de stocare de date (dropbox, box.net, ubuntu.one sau altele), calendar (google calendar), unelte de colaborare, gaming (Steam) și altele. Le folosim în scop personal și fie folosim varianta free fie plătim pentru ceva în plus.

Nu văd nici o problemă în a folosi serviciile de acest gen în scop personal. Nu dețin informații secrete, datele cu adevărat sensibile nu le urc niciodată online, nu sunt o persoană de interes public așa că nu prea mă interesează dacă google îmi servește reclame pe baza faptului că trimit des poze și link-uri cu țâțe prietenilor. Chiar mă bucură. Îmi asum cu bună știință rolul de “marfă” în situația în care eu nu plătesc nimic pentru ceea ce consum. Asta că tot a fost un val de proteste vis-a-vis de “privacy policy” de la google. În mare este cam aceeași politică de la apariția serviciului. Este afișată public, sunt cam aceleași chestii peste tot unde folosești un serviciu gratuit. Suntem oameni maturi, am învățat până la vârsta asta că nu există Moș Crăciun și că nu ni se oferă nimic gratuit. Dacă aș fi vrut să evit situația asta aș fi folosit propriul server de mail si propriile unelte. Pot s-o fac oricând însă sincer nu văd avantajul. Cel puțin nu atunci când vine vorba de propria persoană.

Și că tot îmi place să dau exemple persoanale, îmi aduc aminte de cel puțin 4-5 ori când am vrut să mă joc un joc utilizând Steam și platforma a fost picată. Iar alții au pățit ceva mai enervant.

Însă lucrurile se schimbă puțin când vorbim de companii. Companiile au date sensibile, au date care ar trebui să fie protejate, să fie disponibile oricând, în orice moment. Și până în momentul “boom-ului” serviciilor de tip cloud aveau soluții interne care ofereau aceste servicii.

Aici am o teorie personală. Cred că marile companii din domeniul IT au început să tragă piața în direcția asta în momentul în care criza a început să le amenințe veniturile. Aveam pe de-o parte companiile care cheltuiau constant bugete pentru achiziția de tehnologie IT și aveau mici centre de date pe care le administrau cu niște costuri considerate întotdeauna de manageri prea mari (cred c-am avut de multe ori discuții de genul “dacă merge” de ce să mai plătesc administratori) și pe de altă parte uriașii din IT care vindeau constant soluții către companii. Odată cu venirea crizei achizițiile în domeniul IT au fost cam primele taiate de pe liste. Și-atunci giganții s-au reorientat. Nu mai vând produse și soluții către companii, vând direct servicii. Marketing cât cuprinde mergând tocmai pe ideea “reducerii costurilor” cu infrastructura. Brusc coșmarul managerilor de-a cumpăra tot timpul servere și echipamente noi și de-a-și plăti administratorii de rețea se termină. Acum plătesc un abonament lunar “ca la internet și telefonie mobilă”.

Ce pierd ei însă este mult mai important. Pierd controlul direct asupra datelor proprii și pierd controlul accesului la acele date. Mail-uri, documente internet, absolut tot ce transferă pe acel serviciu nu mai este ținut într-o locație internă. Se află în grija unui terț. Și ăsta ar fi un bun motiv să fii paranoic. Pentru că dacă eu ca persoană privată nu stârnesc interesul nimănui și nu merit atenția cuiva, o companie poate să devină interesantă și să capteze atenția. În cazul unor probleme juridice deja situația se împute dacă informațiile nu mai sunt în controlul tău direct. Și toate astea fără să mai punem la socoteală metoda prin care se face accesul la informație. Sau modul în care o vulnerabilitate a serviciului poate afecta toți clienții. Da, poți să faci login și de pe telefonul mobil și de pe laptop și de oriunde ai fi. Însă e întotdeauna o idee bună să faci asta ? Am mai comentat pe marginea subiectului “usability vs. security”.  Și în continuare cred că ușurința maximă în utilizare este un lux pe care doar o persoana privată și l-ar putea permite și asta din ce în ce mai rar chiar. În plus, de cele mai multe ori, companiile care oferă servicii de acest gen sunt bine acoperite din punct de vedere legal în cazuri extreme. Brusc serviciile de tip cloud ridică probleme noi iar soluțiile costă și apar de obicei mai târziu.