Nu vreau sa fiu înțeles greșit. Mai mult m-a amuzat decât m-a deranjat povestea de mai jos.

Trebuie sa plec din București la finele acestei saptamâni și cum distanța e mai lunga decât lungimea (vorba bancului) voi face calatoria cu trenul. Traind în frumoasa era informatizata am hotarât ca mi-e prea lene sa ma duc sa-mi cumpar bilet de la agenția de voiaj CFR. Și-am intrat pe pagina cfrcalatori.ro de unde mai nou se pot achizitiona bilete online. Chiar funcționeaza și nici nu este prea complicat.

Buun, aleg eu trenurile dus-întors și dupa 2-3 “Înainte” ma vad în fața paginii cu plata cu cardul. Plata online oferita de Raiffeisen cu toate câmpurile precompletate cu datele mele preluate de pe site-ul celor de la cfr (nume, numar de telefon). Ocazie cu care observ ca exista o reducere semnificativa daca platesc cu un card Mastercard. Cum subsemnatul nu deține așa ceva am zis ia sa sun eu un prieten ca poate ramân și ceva bani de niște beri (reducerea era undeva pe la 50 de lei). Și-am închis pagina respectiva urmând a relua procedura dupa ce rezolvam cu amicul din dotare.

Trec cam 40-45 de minute și primesc un telefon de la Raiffeisen. O voce tânara și blonda ma întreaba suav daca nu doresc un card de credit de la ei. Pe moment nu fac legatura, zic doar un “Nu, mulțumesc” și îmi reiau treburile. Dupa câteva minute încep sa mearga și rotițele. Prima întrebare “de unde paștele ma-sii aveau aștia numele și numarul meu de telefon”. Când mi-a picat fisa n-am putut sa nu apreciez metoda de lucru. N-a terminat omul tranzacția ? Poate n-are bani suficienți. Ia sa-i dam noi un card de credit…